De ce găinile ologesc sau își pierd mobilitatea și cum prevenim această problemă

Tot mai mulți crescători de păsări din România se confruntă cu o problemă gravă: păsări care își pierd capacitatea de a merge, rămân așezate pe sol și nu se mai pot deplasa. Cauza principală este aproape întotdeauna nutriția dezechilibrată. Lipsa vitaminelor, a mineralelor și a unor aminoacizi esențiali duce, treptat, la deformări ale sistemului osos, tulburări neuromotorii și, în final, la imobilizare completă. Din păcate, în multe cazuri, acest proces este ireversibil.

În continuare, analizăm cauzele principale și soluțiile practice, disponibile în România, pentru a preveni și limita efectele acestui fenomen.

1. Avitaminoza – lipsa vitaminelor și mineralelor esențiale

Carențele de vitamine A, D, E, B2, B12, calciu, fosfor, zinc și seleniu sunt frecvente în alimentația păsărilor crescute în gospodării sau chiar în ferme comerciale, în lipsa unui control nutrițional riguros.

Semne frecvente:

• slăbiciune musculară și tremur;
• deformări ale degetelor și picioarelor;
• dificultăți la mers;
• scăderea poftei de mâncare;
• ouă cu coajă subțire sau lipsă de ouat.

Ce soluții avem în România

Pentru prevenirea carențelor se recomandă folosirea de suplimente complete:

• Avivit® Pui – un premix vitamin-mineral adaptat pentru puii de carne și ouă. Conține complexul B, vitamine A, D3, E și microelemente esențiale.
• Ovita® Păsări – soluție orală cu spectru larg, ideală în perioadele de stres, creștere rapidă sau tratamente.
• Calciphos® – sursă de calciu și fosfor în proporție optimă, utilă în prevenirea rahitismului și deformărilor osoase.

2. Rahitismul – tulburări în formarea oaselor

Rahitismul este frecvent mai ales în sezonul rece, când păsările nu beneficiază de lumină solară suficientă. Lipsa vitaminei D3 duce la absorbție deficitară a calciului și fosforului, iar oasele devin moi, fragile, deformate.

Semne:

• șchiopătat;
• mers cu greutate sau imposibil de ridicat;
• stern moale;
• creștere lentă.

Prevenție:

• Vitamina D3 solubilă – se administrează în apă, 3-5 zile pe lună, mai ales în sezonul rece.
• Suplimente combinate – de tip SuperVit® Păsări sau Electroforte®, care includ vitaminele esențiale și electroliți.

Este important ca păsările să aibă acces la lumină naturală sau becuri UVB speciale, pentru a stimula sinteza vitaminei D.

3. Perozisul – deformarea articulațiilor și „șpagatul” la pui

Această tulburare apare de obicei în primele săptămâni de viață. Este asociată cu deficit de vitamina B, E, colină și minerale precum manganul și zincul. Puii nu-și mai pot susține greutatea, iar articulațiile cedează.

Prevenție:

• Protivit® B Complex – soluție orală cu spectru complet de vitamine B.
• Mancozin® Păsări – sursă de mangan și zinc ușor asimilabil, disponibil în unele farmacii veterinare.
• Folosirea făinii de pește sau a drojdiei de bere în rație oferă proteine de calitate și aminoacizi esențiali.

4. Artritele – inflamația articulațiilor

Artrita afectează în special păsările mature ținute pe pardoseli dure sau în condiții de umiditate excesivă. Este însoțită de inflamații, dificultate la mers și, uneori, infecții secundare.

Măsuri:

• Asigurarea unui așternut uscat, absorbant (paie, rumeguș, talaj);
• Igienizarea regulată a adăpostului;
• Suplimente antiinflamatoare naturale, cum ar fi cele pe bază de extract de usturoi, oregano sau uleiuri esențiale (disponibile în produse veterinare românești precum Biocid® Fitobiotic).

5. Deformarea degetelor

Această afecțiune se manifestă prin strângerea degetelor în poziții anormale, de obicei la pui. Cauza principală: lipsa riboflavinei (vitamina B2).

Prevenție:

• Vitamina B2 individuală (se găsește sub formă de pulbere solubilă în apă);
• Administrarea regulată a unui complex B complet – la puii de o zi, până la 6 săptămâni.

6. Traumatismele mecanice

Fracturile, luxațiile și rănirile de la nivelul picioarelor pot apărea în gospodării cu pardoseli alunecoase, obiecte ascuțite sau garduri improvizate.

Recomandări:

• Podele acoperite cu paie uscate sau rumeguș grosier;
• Eliminarea sârmelor, cuielor și a obiectelor periculoase din curtea păsărilor;
• În cazul unei leziuni, se recomandă izolarea păsării și tratament topic cu dezinfectante (de exemplu Rivanol, Betadină) și pansamente, dacă este necesar.

7. Boli infecțioase

Anumite boli virale sau bacteriene (cum ar fi boala Marek, Newcastle, salmoneloza) pot duce la paralizie și slăbiciune musculară. Este dificil de diferențiat aceste cazuri de cele nutriționale fără analiză veterinară.

Recomandare:

La apariția semnelor de paralizie sau slăbiciune inexplicabilă, se impune:

• izolarea păsării;
• consult veterinar pentru diagnostic și tratament;
• vaccinare corespunzătoare a puilor, conform calendarului de profilaxie.

Cauze mai puțin cunoscute ale paraliziei la pui și găini

Pierderea mobilității la pui sau găini adulte este o problemă cu care se confruntă mulți crescători, atât în gospodării mici, cât și în ferme comerciale. De cele mai multe ori, explicațiile sunt puse pe seama unor carențe alimentare sau a unor boli infecțioase. Însă, dincolo de cauzele frecvent menționate, există o serie de factori mai puțin cunoscuți, dar esențiali pentru prevenirea și tratarea problemelor de mers și paralizie la păsări.

Un exemplu des întâlnit, dar adesea diagnosticat prea târziu, este rahitismul. Deși se vorbește adesea despre carența de vitamina D și impactul său asupra scheletului, puțini crescători înțeleg cum evoluează efectiv această boală. Rahitismul nu se rezumă doar la o deformare a picioarelor, ci poate progresa până la o stare severă de osteomalacie – o înmuiere generalizată a oaselor, care duce la imobilizare completă. În acest stadiu, puii abia se mai mișcă, sunt letargici, iar scheletul, inclusiv ciocul, devine moale la atingere. Fără intervenție rapidă, păsările slăbesc accentuat și mor în câteva zile. La păsările adulte, deficitul sever de vitamina D duce la fragilitatea oaselor, la ouă cu coajă moale și la scăderea drastică a ouatului.

Un alt aspect mai puțin discutat este comportamentul natural al puilor de a consuma propriile excremente. Deși sună neigienic, acest gest are o justificare biologică: în excrementele proaspete se regăsesc bacterii și nutrienți care pot completa flora intestinală și profilul mineral al păsării. Prin urmare, o curățenie excesivă în cuști, mai ales la vârste fragede, poate priva puii de o sursă secundară, dar importantă, de substanțe benefice. În lipsa acesteia, în combinație cu o rație incompletă, pot apărea carențe care duc la slăbirea picioarelor și la pierderea echilibrului.

Mai rar se discută despre diferențele dintre afecțiunile sistemului musculo-scheletic, cum ar fi artrita și tendovaginita. Dacă prima este un proces inflamator care afectează articulațiile și este întâlnită mai ales la puii de carne cu creștere rapidă, cea de-a doua este specifică păsărilor adulte și presupune inflamarea tecii tendoanelor. Ambele se manifestă prin dificultăți de deplasare, inflamație și durere, iar în lipsa tratamentului, păsările devin imobile. Surprinzător este faptul că aceste boli pot fi declanșate nu doar de infecții, ci și de condiții de întreținere precare – umiditate, igienă deficitară, adăposturi reci.

Tratamentul acestor afecțiuni nu se bazează doar pe suplimente nutritive. Uneori este necesară intervenția cu antibiotice sau antiinflamatoare, în doze și scheme stabilite de medicul veterinar. În practica rurală, se recurge uneori la metode tradiționale, cum ar fi administrarea de vodcă diluată la păsările cu semne avansate de rahitism. Această practică, deși populară în unele zone, rămâne controversată și trebuie aplicată cu prudență, deoarece poate agrava deshidratarea și slăbiciunea.

Un alt detaliu adesea ignorat este legat de ergonomia adăpostului. Când păsările sunt ținute în spații aglomerate, cu puțină lumină și aer, riscul apariției afecțiunilor locomotorii crește. De asemenea, prăjinile prea înalte reprezintă un pericol real. Mulți crescători instalează suporturi la peste un metru înălțime, iar căderile de acolo pot duce la fracturi sau luxații. Într-un adăpost bine proiectat, înălțimea optimă a unui nasț este de 60–90 cm, pentru a permite păsărilor acces ușor, fără riscul accidentărilor.

În fine, printre cele mai eficiente măsuri de prevenire rămâne administrarea de tricalciu-fosfat în rația zilnică, într-o proporție atent controlată. Acest supliment nu doar că echilibrează aportul de calciu și fosfor, dar contribuie la prevenirea bolilor metabolice și la refacerea rapidă a păsărilor slăbite. În cazurile severe, veterinarii recomandă introducerea sa în proporție de 1–2% din hrana totală.

Paralizia sau slăbiciunea picioarelor la păsări nu este întotdeauna semnul unei boli infecțioase sau a unei deficiențe evidente. Uneori, detalii aparent minore – o lumină slabă, un prăjin montat greșit, sau chiar curățenia excesivă – pot face diferența dintre un efectiv sănătos și unul cu pierderi constante. Observația atentă, însoțită de corectarea condițiilor de întreținere și completarea nutriției, rămân cele mai sigure metode de prevenție.

Pierderea mobilității la păsări este un indicator serios al unor dezechilibre profunde în creșterea și alimentația efectivului. În România, există numeroase soluții veterinare și furajere eficiente care pot preveni aceste probleme. Alimentația completă, condițiile de igienă adecvate, suplimentarea strategică și expunerea la lumină naturală sunt cheia pentru un efectiv sănătos, productiv și lipsit de probleme locomotorii.