Dafinul poate fi crescut și in ghiveci. Tot ce trebuie sa știi despre plantat și beneficiile pe care ni le aduce.

Dafinul nu este doar o plantă de bucătărie. Este un arbust cu istorie lungă, folosit de secole atât ca mirodenie, cât și ca remediu. Vestea bună este că poate fi crescut fără probleme în ghiveci, chiar și de cei care nu au grădină. Cu o condiție. Să fie tratat corect.

Dafinul în ghiveci. Ce sol îi trebuie

Dafinul nu suportă pământul greu, cleios, care reține apa. În ghiveci, asta este una dintre cele mai frecvente cauze ale eșecului.

Solul ideal trebuie să fie nisipos, fertil și foarte bine drenat. Un amestec bun este cel format din pământ de flori, nisip și puțin compost matur. La plantare, pe fundul ghiveciului, este recomandat un strat de nisip de aproximativ zece centimetri. Funcționează ca zonă tampon și previne băltirea apei la rădăcină.

Apa rămasă în farfurioară este interzisă. Dafinul nu o iartă.

Unde se ține ghiveciul

Dafinul iubește lumina. Se dezvoltă bine într-un loc însorit sau la semiumbră. Vara poate sta afară, pe balcon sau în curte. Iarna, rezistă la temperaturi apropiate de zero grade, dar doar dacă este udat rar și ferit de curenți reci.

În sezonul rece, cel mai bine este să fie mutat într-o cameră răcoroasă, cu lumină indirectă. Nu îi place căldura excesivă din apartamentele încălzite constant.

Udarea corectă

Se udă doar după ce stratul de la suprafață al pământului s-a uscat bine. Excesul de apă este mai periculos decât uscăciunea temporară.

Pulverizarea frunzelor nu este obligatorie. Se poate face ocazional, mai ales vara sau iarna, când aerul devine foarte uscat din cauza încălzirii. Dar nu zilnic și nu în exces.

Înmulțirea

Dafinul se poate înmulți prin semințe sau prin butași. Varianta cu butași este mai sigură și mai rapidă. Semințele germinează greu și necesită răbdare.

Transplantarea

Dafinul nu iubește mutările dese. Se transplantează rar, o dată la trei sau patru ani, exclusiv primăvara. În fiecare an, este suficient să înlocuiești stratul superior de pământ din ghiveci cu unul proaspăt.

Tăierea. Aici se greșește des

Dafinul tinde să crească în înălțime. Dacă nu este tuns, devine un arbust lung, cu frunze doar în vârf.

Tăierea se face primăvara sau toamna. După trei sau patru ani, ramurile de jos, de pe tulpină, se îndepărtează. Ramurile de sus se păstrează, dar se răresc frunzele, lăsând cel mult trei pe fiecare ramură.

Este un tratament dur, dar eficient. Se face treptat, pe parcursul a doi ani. Dafinul este o specie foarte viguroasă și răspunde bine la tăiere. Când ajunge la aproximativ 1,5 metri înălțime, vârful se taie. Astfel se stimulează ramificarea și se obține o coroană rotundă și deasă.

Fertilizarea

Dafinul nu este pretențios. Îngrășămintele lichide se pot folosi o dată la două săptămâni în sezonul de creștere. Ideal însă este compostul natural, aplicat o dată la doi ani, când se schimbă complet pământul și ghiveciul.

Prea mult îngrășământ duce la frunze multe și aromă slabă.

Recoltarea frunzelor

Frunzele se pot culege tot anul. Cele mai aromate sunt cele adunate din luna august. Frunzele de doi ani sunt considerate cele mai bune. Au miros puternic, care se simte imediat ce sunt rupte.

Uscarea se face la umbră, departe de razele soarelui. Frunzele mari, lucioase, mai închise la culoare, trebuie lăsate câteva zile la uscat pentru a-și pierde gustul amar. Aroma rămâne.

Beneficiile dafinului

Dafinul este cunoscut din Antichitate pentru proprietățile sale terapeutice. Se folosesc frunzele și uleiul de dafin.

Este un excelent stimulent digestiv. Ajută în indigestii, balonări, colici. Are efect carminativ, antispasmodic și detoxifiant.

Este util în răceli și gripă. Ajută în laringite, bronșite, tuse, astm. Frunzele pot fi folosite extern, sub formă de cataplasme pe piept și gât sau sub formă de frecții cu ulei natural în care au fost macerate.

Este folosit și în febră, sinuzite și reumatism. Are efect calmant asupra mucoaselor și revigorant asupra organismului.

Dafinul nu este o plantă spectaculoasă la prima vedere. Dar este una dintre acele plante care îți dau mult dacă o lași să crească în ritmul ei. Fără grabă. Fără exces. Cu răbdare.