Rozmarinul este una dintre cele mai apreciate plante aromatice din grădină. Are frunze parfumate, rezistă bine la secetă și poate fi folosit atât în bucătărie, cât și ca plantă decorativă. Mulți grădinari cumpără un singur ghiveci și apoi descoperă că ar vrea mai multe plante: pentru o bordură aromatică, pentru grădina de plante medicinale sau pur și simplu pentru a avea câteva tufe în diferite colțuri ale curții.
Vestea bună este că rozmarinul se înmulțește foarte ușor. Nu este nevoie de semințe sau de proceduri complicate. Cea mai simplă metodă este înmulțirea prin butași verzi.
Această metodă este folosită de mult timp deoarece oferă rezultate rapide și păstrează toate caracteristicile plantei-mamă: aroma, forma tufei și rezistența.
Alegerea ramurilor potrivite
Primul pas este alegerea lăstarilor. Se caută ramuri tinere, dar care în partea de jos au început deja să se întărească ușor. Acestea sunt ideale pentru înrădăcinare.
Din astfel de lăstari se taie vârfuri de aproximativ 10 centimetri lungime. Tăierea se face cu un cuțit sau cu o foarfecă bine ascuțită, pentru a nu zdrobi țesutul plantei.
De obicei, dintr-un singur tufiş se pot obține mai mulți butași fără a afecta planta-mamă.
Pregătirea butașilor
După tăiere, frunzele din partea de jos a butașului trebuie îndepărtate. Această zonă va intra în sol și de aici vor apărea rădăcinile.
Rămân doar frunzele din partea superioară a tulpinii. În acest fel planta pierde mai puțină apă și se concentrează pe formarea rădăcinilor.
Plantarea în substrat
Butașii se plantează în ghivece umplute cu un substrat ușor și aerat. Un amestec simplu de pământ pentru flori și nisip sau perlit funcționează foarte bine.
Butașul se introduce în pământ la aproximativ cinci centimetri adâncime. Pământul din jur trebuie presat ușor pentru ca tulpina să stea stabilă.
Pentru stimularea rădăcinilor se poate folosi un produs special pentru înrădăcinare. Pulberea se presară direct în gropița făcută în sol sau se aplică pe baza butașului înainte de plantare.
Udarea și condițiile de creștere
După plantare, pământul trebuie udat bine, astfel încât apa să ajungă până la fundul ghiveciului.
Pentru a menține umiditatea, se poate improviza o mică seră. Se înfig două sau trei bețe subțiri în jurul ghiveciului și peste ele se pune o pungă de plastic transparentă. Aceasta creează un microclimat umed care ajută butașii să prindă rădăcini.
Este important ca frunzele să nu atingă direct plasticul. În același timp, sera improvizată trebuie aerisită periodic pentru a evita apariția mucegaiului.
Cum îți dai seama că butașii s-au prins
În câteva săptămâni, butașii încep să dezvolte rădăcini. Un semn sigur este apariția frunzelor noi în partea superioară a plantei.
Când acest lucru se întâmplă, fiecare plantă poate fi mutată într-un ghiveci separat.
Rozmarinul crește relativ lent la început, dar odată ce sistemul radicular se dezvoltă, planta devine mult mai viguroasă.
Când se plantează în grădină
Rozmarinul este o plantă care preferă căldura și solurile bine drenate. De aceea, în grădină se plantează doar tufe suficient de dezvoltate.
De obicei, plantele tinere se țin în ghiveci până ajung la vârsta de doi sau trei ani. Abia atunci pot fi mutate în grădină, unde vor rezista mai bine la variațiile de temperatură.
Alegerea soiului potrivit
Nu toate soiurile de rozmarin suportă bine iarna în zonele cu climat mai rece. Pentru plantarea direct în grădină este recomandat să se aleagă varietăți mai rezistente.
Printre cele cunoscute pentru rezistența lor se numără soiurile Arp și Heilsberg, care suportă temperaturi mai scăzute decât alte tipuri de rozmarin.
O metodă simplă de a avea mai multe plante
Înmulțirea rozmarinului prin butași este una dintre cele mai simple metode de multiplicare a plantelor aromatice. Cu câteva ramuri tăiate corect și puțină răbdare, dintr-o singură plantă se pot obține mai multe tufe noi.
Pentru grădinarii care folosesc des rozmarinul în bucătărie sau vor să amenajeze un colț de plante aromatice, această metodă este rapidă, ieftină și foarte eficientă.
