Ai observat probabil că iaurtul aflat în primul rând expiră peste trei zile, iar cel ascuns în spatele raftului mai are două săptămâni. Nu este o întâmplare și nici neglijența angajatului. Marile magazine rotesc intenționat produsele astfel încât marfa mai veche să fie cumpărată prima. Sistemul se numește FIFO și este folosit în tot comerțul alimentar.
Clientul grăbit intră în magazin, ia laptele din primul rând, pune în coș două iaurturi, o caserolă cu carne și pleacă. Abia acasă observă că trebuie să consume produsele în următoarele două sau trei zile.
În același magazin, pe același raft și la același preț, se puteau găsi produse dintr-un lot mai nou, cu un termen de consum mult mai lung. Trebuia doar să tragă deoparte primele cutii și să verifice marfa din spate.
Nu este o conspirație inventată de un anumit supermarket. Este o metodă obișnuită de administrare a stocurilor, folosită de comercianții din întreaga lume. Se numește FIFO, prescurtarea expresiei englezești „First In, First Out”. În traducere simplă: primul produs intrat în magazin trebuie să fie primul produs vândut.
Cum funcționează FIFO la raft
Să presupunem că un magazin primește luni 100 de cutii de lapte care expiră pe 5 august. Joi vine o livrare nouă, cu lapte care expiră pe 14 august.
Dacă angajații ar așeza pur și simplu cutiile noi în față, clienții le-ar lua pe acestea. Laptele din primul lot ar rămâne în spate, ar expira și ar trebui retras. Magazinul ar pierde bani.
Pentru a evita situația, angajatul scoate sau împinge marfa veche în față și pune produsele noi în spate. Clientul care întinde mâna fără să se uite cumpără automat cutia cu termenul cel mai scurt.
Autoritățile pentru siguranța alimentară recomandă rotația stocurilor după principiul FIFO tocmai pentru ca produsele mai vechi să fie utilizate sau vândute înaintea celor noi. Metoda reduce risipa și limitează riscul ca marfa să fie uitată până după expirare.
Așadar, FIFO nu este prin definiție o fraudă. Este o regulă normală de gestiune. Magazinul nu are obligația să-ți ofere produsul cu cel mai lung termen de valabilitate. Are însă obligația ca produsul expus să fie sigur, păstrat corect și etichetat clar.
Pentru comerciant, fiecare zi rămasă până la expirare înseamnă timp pentru recuperarea banilor investiți în marfă. Pentru client, aceeași zi poate însemna diferența dintre un aliment consumat și unul aruncat.
De ce se simte clientul păcălit
Problema nu este că produsul din față ar fi neapărat stricat. De regulă, el se află încă în termen și poate fi consumat în siguranță. Problema este că magazinul cunoaște foarte bine diferența dintre loturi, în timp ce cumpărătorul nu o observă întotdeauna.
Două cutii identice, cu același cod de bare și același preț, pot avea termene diferite cu o săptămână, două săptămâni sau chiar mai mult. Clientul plătește aceeași sumă, dar primește o perioadă de utilizare mai scurtă.
Dacă iei un iaurt pe care îl mănânci în aceeași seară, diferența nu contează. Dacă faci cumpărături pentru întreaga săptămână, situația se schimbă. Poți ajunge să arunci alimentele înainte să le consumi.
Aici magazinul și clientul au interese diferite. Magazinul vrea să vândă mai întâi lotul vechi. Clientul vrea, în general, produsul cu termenul cel mai lung.
Supermarketul își organizează raftul în interesul propriei gestiuni. Nu este obligat să pună marfa cea mai nouă la îndemâna ta. Tu trebuie să citești eticheta și să alegi.
Unde găsești produsele mai noi
În cele mai multe cazuri, produsele din lotul nou sunt așezate în spate, sub celelalte ambalaje sau în partea de jos a unei stive. Situația se întâlnește frecvent la lapte, iaurturi, smântână, unt, brânzeturi, mezeluri, carne ambalată, sucuri refrigerate, salate și produse gata preparate.
La rafturile încărcate din față, angajații pot împinge cutiile noi prin spatele mobilierului frigorific. În alte magazine, produsele vechi sunt scoase, se completează raftul cu lotul nou, apoi marfa veche este pusă din nou în față.
Uneori diferența este mică. Alteori, primul iaurt expiră peste două zile, iar cel din spate peste zece zile.
Asta nu înseamnă că trebuie să răscolești fiecare raft și să lași produsele împrăștiate. Poți lua două sau trei ambalaje, le verifici, apoi le pui la loc. Data este de obicei tipărită pe capac, pe lateral, pe fundul recipientului ori pe sudura ambalajului.
„Expiră la” nu înseamnă același lucru cu „a se consuma de preferință înainte de”
Legislația europeană face o diferență importantă între data-limită de consum și data durabilității minimale.
Mențiunea „expiră la” sau „a se consuma până la” este folosită pentru alimentele foarte perisabile, care pot deveni periculoase după depășirea datei. Este vorba, de regulă, despre carne proaspătă, pește, anumite lactate și mâncare refrigerată gata preparată.
Mențiunea „a se consuma de preferință înainte de” se referă în primul rând la calitate. După acea dată, produsul poate să-și piardă treptat gustul, textura sau aroma, fără să devină automat periculos, dacă ambalajul este intact și alimentul a fost depozitat corect. Comisia Europeană precizează că data-limită de consum privește siguranța, iar data durabilității minimale privește în principal calitatea produsului.
Regulamentul european obligă producătorul să indice clar aceste date și, unde este necesar, condițiile de păstrare. Pentru alimentele foarte perisabile, data-limită de consum trebuie să apară pe fiecare porție preambalată individual.
Clientul trebuie să se uite nu doar la cifre, ci și la formularea dinaintea lor.
Magazinele reduc prețul când nu mai reușesc să vândă produsul
FIFO reprezintă prima etapă. Magazinul mută marfa veche în față și încearcă să o vândă la preț întreg.
Dacă termenul se apropie și produsele rămân pe raft, urmează de obicei reducerea. Pe ambalaj apare un abțibild cu minus 20%, minus 30% sau minus 50%. Unele magazine folosesc zone speciale pentru produsele apropiate de data înscrisă pe ambalaj.
Această reducere nu înseamnă neapărat că produsul este defect. Înseamnă că magazinul are tot mai puțin timp să-l vândă legal și preferă să încaseze o parte din preț decât să-l retragă.
Lidl România declară public că folosește programe de „vânzare accelerată”, prin reducerea prețurilor produselor care se apropie de ieșirea din termen. Auchan spune că, prin programul său destinat produselor apropiate de expirare, a valorificat aproape 4,5 milioane de produse numai în anul 2025.
Aceste măsuri reduc risipa alimentară, dar reprezintă și o metodă de limitare a pierderilor comerciale. Cele două lucruri pot fi adevărate în același timp.
Un produs redus cu 50% și consumat în aceeași zi poate fi o achiziție bună. O caserolă cumpărată doar pentru că are etichetă roșie, dar aruncată două zile mai târziu, nu reprezintă nicio economie.
Când FIFO este legal și când apare problema
Simpla așezare a produselor cu termen mai scurt în fața raftului este legală. Data se află pe ambalaj, iar consumatorul o poate verifica.
Situația devine gravă atunci când magazinul comercializează produse după data permisă, modifică termenul, lipește etichete peste informațiile importante, păstrează alimentele la temperaturi necorespunzătoare sau prezintă neclar o informație care poate schimba decizia cumpărătorului.
Ordonanța privind protecția consumatorilor spune că produsele trebuie comercializate în perioada stabilită de producător și interzice modificarea datei-limită de consum ori a datei durabilității minimale înscrise pe ambalaj. Autoritățile pot opri definitiv de la vânzare produsele expirate, alterate sau păstrate în condiții necorespunzătoare.
Legea privind practicile comerciale incorecte sancționează și prezentările care induc consumatorul în eroare. O informație esențială nu poate fi ascunsă, oferită ambiguu sau afișată într-un mod care îl determină pe client să cumpere ceva ce altfel nu ar fi cumpărat.
O etichetă de reducere nu poate acoperi data-limită de consum. Ambalajul nu trebuie să fie umflat, desfăcut, găurit sau murdar. Produsul refrigerat nu trebuie găsit cald ori abandonat în afara vitrinei frigorifice.
Marfa din spate nu este întotdeauna mai proaspătă
Regula funcționează des, dar nu este absolută. Clienții mută produsele. Angajații pot completa raftul în grabă. Două loturi se pot amesteca. Uneori marfa nouă ajunge în față, iar cea veche rămâne în spate.
De aceea, nu este suficient să iei automat ultimul produs. Trebuie să citești data fiecărui ambalaj.
Mai există și situația în care produsul are un termen lung, dar a fost păstrat prost. O cutie de iaurt care expiră peste trei săptămâni nu este o alegere bună dacă ambalajul este umflat. O caserolă de carne poate fi în termen, dar poate prezenta lichid excesiv, o culoare suspectă sau o folie dezlipită.
Data nu repară un lanț frigorific întrerupt și nici un ambalaj deteriorat.
Nu toate produsele trebuie alese cu termenul cel mai lung
Cumpărătorul poate folosi FIFO în avantajul său.
Dacă produsul va fi consumat în aceeași zi, poți lua fără probleme ambalajul din față, inclusiv unul redus, cu condiția să fie în termen și păstrat corect. În felul acesta plătești mai puțin și eviți aruncarea mâncării.
Dacă faci aprovizionarea pentru șapte sau zece zile, caută termenul mai lung. Regula contează mai ales la produsele pe care le cumperi în cantitate mare.
Nu are sens să alegi o pâine care rezistă zece zile dacă o mănânci mâine. Are însă sens să alegi laptele care expiră peste două săptămâni dacă iei patru cutii.
Cum cumperi fără să arunci banii
La lactate, carne, mezeluri și produse refrigerate, verifică întotdeauna data înainte de a pune produsul în coș. Compară măcar două ambalaje din zone diferite ale raftului.
Calculează când vei consuma produsul. Nu cumpăra zece iaurturi care expiră peste patru zile doar pentru că sunt la promoție.
La produsele reduse, verifică atât procentul, cât și prețul final. Uită-te dacă reducerea se aplică la casă și păstrează bonul.
Controlează ambalajul. Nu lua cutii umflate, caserole desfăcute, borcane cu capac bombat sau produse congelate care prezintă un strat gros de gheață și urme evidente de recongelare.
Pune alimentele refrigerate în coș la finalul cumpărăturilor și transportă-le cât mai repede acasă. Termenul înscris de producător presupune că au fost respectate condițiile de păstrare.
Schema nu este secretă. Neatenția clientului produce câștigul
FIFO nu este o invenție a șefilor de la Lidl, Kaufland, Auchan, Carrefour ori Mega Image și nici o dovadă că un produs este alterat. Este o practică normală de rotație a stocurilor, folosită pentru siguranță, pentru reducerea risipei și, evident, pentru protejarea profitului magazinului.
Comerciantul pune în față produsul de care vrea să scape primul. Clientul îl ia pentru că este cel mai ușor de atins.
În câteva secunde, magazinul și-a rezolvat problema stocului. Cumpărătorul ajunge acasă cu un produs pe care trebuie să-l consume repede, deși pe același raft exista unul mai nou, la același preț.
Diferența stă într-un gest simplu: întorci ambalajul și citești data înainte să-l pui în coș.
