Grâul, una dintre cele mai importante culturi agricole din lume, este o plantă care necesită o atenție deosebită în ceea ce privește rotația culturilor, fertilizarea și lucrările solului. Pentru a obține o recoltă de calitate, fermierii trebuie să acorde o importanță specială plantelor premergătoare, tipului de îngrășăminte utilizate și pregătirii terenului pentru semănat.
Rotația culturilor pentru grâu
Grâul este pretențios în privința plantei premergătoare, deoarece trebuie semănat toamna, suficient de devreme pentru a răsări și a înfrăți înainte de venirea frigului. Aceasta îi permite plantei să se călească și să reziste peste iarnă. Sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat și are o putere redusă de absorbție a substanțelor nutritive din sol, motiv pentru care este necesar să fie precedat de culturi care nu epuizează solul și care contribuie la pregătirea optimă a terenului.
Printre cele mai bune plante premergătoare pentru grâu se numără muștarul, mazărea, năutul, fasolea, bobul și borceagul, culturi care contribuie la îmbunătățirea fertilității solului datorită capacității lor de a fixa azotul. De asemenea, sfecla pentru sămânță, rapița de toamnă, porumbul pentru masă verde și inul pentru ulei sunt, de asemenea, recomandate, deoarece acestea lasă solul suficient de fertil pentru a susține dezvoltarea ulterioară a grâului. Alte culturi premergătoare bune sunt tutunul, cartoful timpuriu, coriandrul, trifoiul, anasonul, cânepa pentru fibră și chimenul, toate având capacitatea de a pregăti solul în mod favorabil pentru grâu.
Există și plante premergătoare considerate bune, dar nu la fel de ideale ca cele menționate anterior, cum ar fi cartoful de toamnă, floarea-soarelui, porumbul pentru boabe și cânepa pentru sămânță. Acestea pot fi utilizate, însă nu au un impact la fel de benefic asupra solului.
În schimb, există și culturi după care grâul nu ar trebui semănat. Printre acestea se numără sorgul și iarba de Sudan, care sărăcesc solul de apă și substanțe nutritive, precum și orzul, din cauza bolilor și dăunătorilor comuni. De asemenea, grâul nu trebuie semănat după lucernă sau pajiști semănate, deoarece acestea lasă solul uscat și lipsit de resurse nutritive. Monocultura de grâu, adică cultivarea repetată a grâului pe aceeași suprafață, este permisă doar pentru maxim doi ani și doar pentru culturile destinate consumului, dar nu pentru producția de semințe, din cauza riscurilor de infestare cu boli.
Fertilizarea grâului
Fertilizarea corectă este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a culturilor de grâu. Grâul are un consum specific de elemente nutritive relativ redus, însă echilibrul între azot, fosfor și potasiu este crucial pentru obținerea unor recolte bogate. Consumul de azot variază între 2,3 și 3,3 kg la 100 kg boabe și paiele aferente, iar mărimea optimă a dozelor de azot trebuie să fie între 50 și 160 kg/ha, în funcție de starea solului și de necesitățile plantei. Azotul favorizează dezvoltarea vegetativă, contribuie la creșterea plantelor viguroase, bine înfrățite și cu frunze de culoare verde-închis, stimulând în același timp fotosinteza și formarea componentelor de producție.
Fosforul este, de asemenea, un element esențial, având un rol important în dezvoltarea sistemului radicular și înfrățirea grâului. Doza recomandată de fosfor variază între 60 și 120 kg/ha, acesta fiind de obicei încorporat în sol sub arătură. Potasiul are un rol vital în sinteza glucidelor și în sporirea rezistenței grâului la ger și la diverse boli. Se pot aplica între 40 și 80 kg/ha de potasiu, de preferință sub formă de sare potasică sau îngrășăminte complexe.
În ceea ce privește îngrășămintele organice, gunoiul de grajd semifermentat și mustul de gunoi sunt foarte bine valorificate de cultura grâului. Acestea pot fi aplicate fie direct în cultura de grâu, fie la plantele premergătoare, cum ar fi porumbul sau sfecla, grâul beneficiind astfel de efectul remanent. Dozele recomandate sunt între 15 și 20 t/ha, iar efectele asupra recoltei pot fi semnificative, cu sporuri de peste 1.500 kg de boabe pe hectar.
Pe terenurile cu soluri acide, cu un pH sub 5,8, este necesară aplicarea de amendamente calcaroase pentru a neutraliza aciditatea solului. Doza recomandată este de aproximativ 4 t/ha de carbonat de calciu, care trebuie împrăștiat uniform și amestecat bine cu solul.
Lucrările solului pentru cultura de grâu
Pregătirea solului pentru grâu este un proces meticulos, care necesită atenție deosebită la fiecare etapă. Solul trebuie să fie afânat pe o adâncime de aproximativ 20 cm, fără resturi vegetale și fără bulgări mari de pământ, pentru a permite semănatul în condiții optime. În cazul premergătoarelor timpurii, după recoltare, se recomandă o lucrare de dezmiriștit, urmată imediat de arat la o adâncime de 20-22 cm. Dacă solul este prea uscat pentru a fi arat, se efectuează doar dezmiriștirea și se așteaptă precipitații.
Grâul nu necesită arături foarte adânci, iar adâncimea arăturii trebuie ajustată în funcție de starea terenului. Arătura trebuie prelucrată superficial până în toamnă, pentru a mărunți bulgării și a distruge buruienile. Pregătirea patului germinativ se face chiar înainte de semănat, cu ajutorul combinatorului sau al grapei cu discuri.
Pentru premergătoarele târzii, cum ar fi floarea-soarelui sau porumbul, este necesară o curățare atentă a terenului de resturi vegetale și efectuarea unor lucrări de discuit pentru mărunțirea resturilor și a buruienilor. Arătura se face la o adâncime de 20-25 cm și se lucrează repetat până la semănat. Pe terenurile bine lucrate anterior, arătura poate fi înlocuită cu lucrări de discuit, însă aceasta este mai dificil de realizat după culturi cum ar fi floarea-soarelui sau porumbul.
Prin respectarea acestor etape de rotație, fertilizare și pregătire a solului, se asigură condiții optime pentru cultura grâului, contribuind la obținerea unor recolte bogate și de calitate superioară.
