Miercuri, 12 august 2026, Curtea Constituțională a României s-a reunit pentru a judeca noua Lege a integrității — atacată simultan de 27 de senatori USR și PNL și de președintele Nicușor Dan. Ce se decide acolo nu rămâne în sala de judecată: România trebuie să promulge legea până pe 31 august ca să deblocheze 771 de milioane de euro din PNRR.
Puțin câte puțin, o lege despre integritate a ajuns să genereze mai multă controversă decât cele pe care vrea să le prevină. Sesizarea comună a celor 27 de senatori nu atacă legea în ansamblu, ci două prevederi precise — și fiecare dintre ele vine cu un nume propriu atașat, ceea ce spune ceva despre natura disputei.
Două amendamente, două nume proprii și o Constituție
Primul punct atacat privește sancțiunile retroactive, cunoscute în dezbaterea publică drept „Amendamentul Fritz”. Prevederea stabilește că aleșii pentru care s-a constatat definitiv incompatibilitatea sau conflictul de interese înainte de intrarea în vigoare a noii legi își pierd mandatul în 30 de zile. Contestatarii invocă Articolul 15 din Constituție, care spune clar că legea dispune numai pentru viitor — nu poate adăuga o sancțiune nouă, pierderea mandatului în exercițiu, pentru o faptă deja judecată sub o lege mai veche. Cel vizat direct este primarul Timișoarei, Dominic Fritz, dar situații similare există și la alți aleși locali.
Cel de-al doilea punct atacat este și mai sensibil politic. „Amendamentul Grădinaru” extinde obligația depunerii declarațiilor de avere și interese la persoanele care au „relații asemănătoare acelora dintre soți” cu demnitarii. Legea nu definește ce înseamnă exact o astfel de relație — nu cere dovada convieţuirii, nu impune o durată minimă, nu precizează gospodărie comună. Practic, persoana vizată trebuie să se autocalifice ea singură drept subiect al legii, altfel riscă amendă. Numele atașat amendamentului este al Mirabelei Grădinaru, partenera lui Nicușor Dan.
Ce înseamnă concret
Nici una, nici cealaltă prevedere nu sunt simple detalii tehnice. Retroactivitatea sancțiunilor contrazice un principiu constituțional de bază: nu poți fi pedepsit astăzi pentru ceva care era legal sau deja soluționat ieri. CCR a mai tranșat chestiuni similare și, în mai 2025, a limitat deja caracterul public al informațiilor despre familie din declarațiile de avere. Decizia 297/2025 e un precedent direct relevant.
Obligarea partenerilor de viață să-și declare averile public ridică o altă problemă — nu administrativă, ci de drepturi fundamentale. Publicarea nominală a averii unui cetățean privat care nu ocupă nicio funcție publică intră în conflict cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Curții de Justiție a Uniunii Europene privind viața privată. Contestatarii nu cer să dispară transparența; cer să nu se extindă la persoane care nu au ales să intre în viața publică.
771 de milioane de euro și un termen care nu iartă
Aici intervine partea importantă. PSD acuză că USR și PNL blochează intenționat 771 de milioane de euro din PNRR pentru a-și proteja liderii. Contestatarii răspund că o lege neconstituțională nu ar trece oricum de filtrul Comisiei Europene și că un jalon îndeplinit prin norme viciate nu valorează mai mult decât unul ratat. Ambele poziții au o logică internă, dar mizele sunt asimetrice: dacă CCR declară legea neconstituțională, Parlamentul trebuie să legifereze din nou — iar termenul de 31 august devine practic imposibil de respectat.
Agenția Națională de Integritate și experți anticorupție avertizează că reducerea transparenței averilor poate afecta angajamentele României față de OCDE și GRECO, nu doar față de Comisia Europeană prin Raportul privind Statul de Drept. Decizia CCR urmează să fie pronunțată în zilele imediat următoare. Dacă Curtea admite sesizările, Parlamentul intră în cursă contra cronometru. Dacă le respinge, cele două amendamente controversate rămân în vigoare, cu toate consecințele pentru aleșii vizați. Un lucru e limpede, indiferent de decizie: o lege despre integritate care ajunge la Curte cu două amendamente botezate după persoane concrete nu pornește cu autoritatea morală de care ar avea nevoie.
