Cătălin Măruță a atras atenția, într-un podcast recent realizat de Ionela Năstase, că diferența de dotare dintre spitalele din marile orașe și cele din localitățile mici influențează direct șansele de supraviețuire ale pacienților aflați în urgență. Subiectul a generat o discuție amplă despre infrastructura medicală și accesul inegal la tratamente esențiale în România.
Decalajul dintre spitalele universitare din centrele urbane mari și unitățile medicale din orașele mici este documentat de ani buni în rapoarte ale Ministerului Sănătății și ale organizațiilor europene de sănătate publică. Spitalele din marile orașe dispun de aparatură de ultimă generație, echipe multidisciplinare și acces rapid la investigații complexe — condiții pe care multe spitale județene mici nu le pot oferi în prezent.
Urgențele cardiace, exemplul concret ales de Măruță
Prezentatorul a ales infarctul miocardic drept ilustrare centrală a acestei inegalități. „Fiecare minut contează”, a subliniat Măruță, referindu-se la situațiile în care un spital local nu dispune de sala de cateterizare sau de specialiștii necesari unei intervenții rapide. Din punct de vedere medical, protocoalele internaționale confirmă această urgență: în cazul unui infarct cu supradenivelare de segment ST, intervalul optim de la primul contact medical până la deschiderea arterei blocate este de maximum 90 de minute, potrivit ghidurilor Societății Europene de Cardiologie.
Când pacientul se află într-o localitate fără cardiologie intervențională, o parte semnificativă din acest interval se pierde pe drum. Măruță a descris direct situația: bolnavii trebuie transportați rapid către spitale din orașe mari, iar evoluția lor depinde de rapiditatea intervenției pe traseu — un pariu cu timpul pe care mulți pacienți îl pierd nu din vina medicilor locali, ci din lipsa infrastructurii.
Clădiri vechi și „cârpeli” care nu rezolvă problema de fond
Un alt aspect ridicat de prezentator privește starea fizică a multor unități medicale din România. Clădirile construite acum câteva decenii au circuite medicale depășite, spații insuficiente pentru echipamente moderne și dificultăți serioase de igienizare. Intervențiile de reparații, oricât de frecvente, nu rezolvă problemele structurale — o realitate pe care Măruță a numit-o direct „cârpeli”. Conform unor evaluări publice ale Ministerului Sănătății din ultimii ani, o parte importantă din spitalele publice românești funcționează în clădiri cu risc seismic sau cu infrastructură depășită tehnic.
Renovările parțiale prelungesc funcționalitatea clădirii, dar nu pot înlocui un proiect de construcție nouă, gândit de la zero cu standardele actuale în materie de igienă, circuite separate și spații adaptate echipamentelor moderne. Măruță a subliniat că România are nevoie de spitale noi, nu de întreținere continuă a unor structuri care nu mai corespund cerințelor medicinei actuale.
Accesul inegal la îngrijire medicală, o problemă structurală neschimbată după 35 de ani
Un pacient dintr-un municipiu cu spital universitar are acces, de regulă, la tomografie computerizată disponibilă non-stop, cardiologie intervențională, neurochirurgie și terapie intensivă specializată. Un pacient dintr-un oraș mic poate fi nevoit să aștepte un transfer de zeci de kilometri pentru aceleași servicii. Asta nu înseamnă că medicii din spitalele mici nu sunt pregătiți — înseamnă că dotarea și structura instituțională limitează ce pot face, indiferent de nivelul lor profesional.
1
2
3
4Măruță a remarcat că, la peste 35 de ani de la schimbările din 1989, accesul la îngrijire medicală nu ar trebui să depindă de locul în care trăiești. El a vorbit despre necesitatea unor investiții majore și a unei viziuni pe termen lung pentru sistemul sanitar — redistribuirea echilibrată a serviciilor medicale pe întreg teritoriul țării, nu concentrarea lor în câteva centre urbane. Fără o strategie coerentă de construcție a unor unități medicale noi, pacienții din zonele defavorizate vor continua să depindă de transferuri de urgență, cu tot riscul pe care îl presupune timpul pierdut pe drum. Dacă vă confruntați cu simptome care necesită îngrijire sau aveți nelămuriri legate de accesul la servicii medicale în zona dumneavoastră, cel mai potrivit pas este să contactați medicul de familie sau, în situații urgente, serviciile de urgență.