Curtea de Apel București are ultimul cuvânt în cazul Călin Georgescu. Marți, 10 noiembrie, magistrații vor decide dacă fostul candidat la prezidențiale rămâne în Arestul Central sau poate fi plasat în arest la domiciliu, așa cum a hotărât Tribunalul Bucureștiului luni.
Georgescu se află în arest preventiv din 29 septembrie, acuzat că a înșelat un om de afaceri cu suma de 1,1 milioane de euro. Aceasta e cea mai gravă dintre acuzațiile care îl privesc. Tribunalul a decis luni, 9 noiembrie, să înlocuiască detenția cu arest la domiciliu, o măsură mai permisivă. Avocații lui au argumentat că restricțiile actuale sunt prea aspre. Doar că procurorii DIICOT au contestat imediat, iar Curtea de Apel va pronuncia decizia finală.
Ceea ce face cazul Georgescu deosebit nu e doar acuzația de escrocherie, ci modelul lui de comportament în fața justiției. El a câștigat de trei ori la tribunal, iar de fiecare dată Curtea de Apel i-a anulat victoria. A patra hotărâre favorabilă a urmat aceeași cale. Nu e o simplă coincidență. E un semn că magistrații de apel văd lucrurile cu alți ochi decât cei de tribunal, sau că apelurile DIICOT sunt construite pe temeiuri suficient de solide pentru a răsturna decizii inițiale.
Georgescu are în prezent cinci dosare penale. Trei sunt în faza de urmărire penală – ceea ce înseamnă că ancheta nu s-a încheiat și procurorii nu au formulat încă acuzații oficiale. Pentru celelalte două, rechizitoriile au fost deja trimise tribunalului, deschizând calea spre proces. Deci cazul de luni e doar vârful aisbergului. Celelalte acuzații sunt o amenință suspendată, care așteaptă fie în seiful DIICOT, fie în sala de judecată.
Ce înseamnă asta pentru el, practic: chiar dacă scapă marți de arestul preventiv și merge acasă, speranța de pace e limitată. Are o bătălie mai lungă înaintea lui, dacă aceste dosare evolueaza. Sunt luni de zile de procese, depuneri de probe, rechizitorii. Asta, dacă Curtea de Apel o ia azi în direcția lui.
Istoria celor trei ani de judecată spune ceva interesant despre sistemul românesc. Tribunalele și apelurile iau decizia opusă quasiconstant. Fie că e vorba de o problemă în construcția recursurilor, fie că e o diferență sistematică de abordare între nivelurile de judecată, nu prea importă pentru Georgescu. Rezultatul e că el e pus la joc, stând în zdup de știi, pierzând de trei ori ceea ce a crezut că a câștigat.
Arestul la domiciliu nu e pușcărie, dar nici libertate. E o pondere grea pe umeri, restricții de mișcare, control, obligația de a fi acasă în ore determinate. Pentru o persoană care și-a petrecut ultimi doi luni în celulă, și care se-a luptat în repetiție cu sistemul, e un relief. Dar nu e soluția.
Hotărârea de marți va trebui să ia în calcul mai mult decât dorințele avocaților sau insistența procurorilor. Vor fi în joc și riscul de evadare, antecedentele lui Georgescu cu instanțele, gradul de pericol pe care judecătorii îl consideră că-l reprezintă pentru ancheta în curs.
Contextul politic nu e irelevant. Georgescu a fost candidat la prezidențiale, a fost anulat din cursă, și acum e pe banca acuzaților. Oameni din sfera lui susțin că e victimă a unei represiuni de ordin politic. Alții, inclusiv procurorii, spun că e simplu: acuzațiile sunt reale și probe sunt solide.
Marți vor decide trei magistrați de apel. Decizia lor o să-l lase pe Georgescu unde-i mai bine – la domiciliu sau în arest – dar va fi, probabil, doar o etapă într-un proces mai lung. Recurs în casație rămâne o opțiune, de pildă. Deci chiar dacă câștigă marți, batalia cu justiția nu se termină.
Pentru cititorul din afarà sistemului, cazul Georgescu spune ceva pe care ar trebui să-și amintească: instanțele de apel nu sunt formale doar – au adevărat puterea să schimbe viața omului, să-i răstoarne deciziile luate mai jos, și uneori s-o facă repetitiv. Asta nu-i de rău neapărat, e mecanismul de control. Dar când se întâmplă de trei ori la rând în același caz, merită o privire mai atentă.
Pașii următori sunt clari. Marți, decizia. Dacă e în favoarea lui Georgescu, se mută acasă și așteaptă alte dosare. Dacă nu, rămâne în arest și apelează din nou. Fie cum fie, încă nu s-a terminat povestea.