Călin Georgescu se află din nou în vizorul justiției. După ce a fost deja arestat în dosarul electoral care l-a ocupat media națională timp de săptămâni, fostul candidat la prezidențiale se confruntă acum cu o nouă investigație DIICOT, de data aceasta pentru o faptă care ridică o întrebare ciudată: cum ajunge un om.
Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au anunțat vineri că Georgescu este suspect într-un nou dosar privind operațiuni ilegale cu dispozitive informatice. Acuzația e specifică: la 26 septembrie, fostul candidat ar fi solicitat unui bărbat de 35 de ani să verifice domiciliul din Mogoșoaia, județul Ilfov, cu scopul de a identifica și pertuba dispozitivele de supraveghere tehnică instalate acolo de autoritățile judiciare.
Percheziția din 21 septembrie 2026 — exact cinci zile înainte de tentativa de „curățare” — fusese deja cunoscută într-un context mai larg. DIICOT efectuase o operație la acea casă, iar Georgescu era conștient de prezența mijloacelor de ascultare. Apoi, în loc să accepte realitatea anchetei, ar fi încercat ceva care părea ieșit din scenariul unui film de spionaj pe bani de nimic: o raidă informatică pentru a neutraliza echipamentele judiciare.
Planul nu a funcționat. Potrivit comunicatului oficial, „rezultatul urmărit, respectiv alterarea datelor informatice și perturbarea sau deteriorarea mijloacelor tehnice utilizate de organele judiciare, nu s-a produs, din motive independente de voința suspecților.” Cu alte cuvinte, operațiunea a eșuat. Cine erau acești suspecți? Georgescu însuși (64 de ani, deja inculpat în alt dosar DIICOT) și bărbatul de 35 de ani pe care l-a implicat.
Reacțiile nu au întârziat. George Simion, liderul AUR și aliat politic apropiat al lui Georgescu, a intervenit pe Facebook cu o postare care transpune cazul în cheia unei presupuse persecuții de stat. „O nouă zi, o nouă invenție a sistemului: nu mai ai voie nici să te aperi de a fi ascultat în propria casă. Libertate”, a scris Simion, transformând o investigație penală concretă într-un simbol al reprimării politice.
Acuzația din comunicatul DIICOT e formidabilă prin detaliile ei: Georgescu este cercetat pentru instigare la operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, și pentru tentativă la alterarea integrității datelor și perturbarea funcționării sistemelor informatice. Asta nu e o vorbă rea spusă într-un interviu; e o tentă de interferență tehnică cu o investigație judiciară în curs.
Audierile se desfășoară la sediul DIICOT în București, unde sunt ascultați atât Georgescu cât și complicit lui. Situația ilustrează nu doar o problemă de respect pentru instituțiile judiciare, ci o problemă mai profundă: capacitatea unui inculpat să se gândească că poate „outsourca” scoaterea unui microfon la fel cum ai face o reparație la acasă.
Între timp, Georgescu rămâne în arest la Penitenciarul Pitești, în așteptarea unei decizii a Curții de Apel — inițial era programată pentru vineri, dar calendarul procedural poate fi altul la finalizarea acestui text. Acum se confruntă cu doi dosare DIICOT: unul privind campania electorală și încălcarea reglementărilor de finanțare, altul privind tentativa de sabotaj a mijloacelor de supraveghere tehnică.
Cazul are implicații mai largi decât pare. În mod normal, un suspect sub supraveghere tehnică știe că orice încercare de a interferi cu echipamentele judiciare va fi documentată și va deveni ea însăși motive de acuzații suplimentare. Faptul că Georgescu (sau entourajul lui) aparent nu a înțeles sau a negat această realitate spune ceva despre o anumită mentalitate: că într-o situație disperată, orice pas pare justificat. Că sistemul e dușman, deci interferența cu sistemul e apărare.
Procurorii susțin că operațiunea a eșuat din „motive independente de voința suspecților.” Ceea ce înseamnă? Fie echipamentul n-a fost găsit, fie persoana care trebuia să-l găsească nu l-a putut folosi tehnic, fie a fost alertată. Detaliile nu-s publice, dar intenția e limpede din actele dosarului.
George Simion a transformat asta în narativa unei persecuții politice, dar acuzația rămâne o problemă de drept: tentativa de a interferi cu o investigație judiciară e, în orice regim democratic, o infracțiune. Diferența e că în România, ceea ce Simion numește „apărare împotriva ascultării” e, prin lege, sabotaj de proces.
Expectativa acum e către decizia Curții de Apel pe dosarul electoral. Va fi Georgescu ținut în arest, libertat sub control judecător, sau plasat în control polițienesc? Și cum va influența acest nou dosar judecata? E probabil că magistrații vor considera noul dosar — care sugerează o înclinație verso-interferența cu justiția — ca o agravantă în evaluarea riscului de repetare a infracțiunilor.
Ceea ce rămâne ciudat, pentru un cititor obișnuit, e ritmul deciziilor. Un fost candidat prezidențial cu susținere online semnificativă, surprins în tentativa de a „curăța” o casă de microfoane. E dintr-un thriller politic scris de un realizator genial de serialuri, nu din cotidianele unei democrații serioase. Dar e real.