Apifitoterapia sau terapia cu preparate obţinute prin asocierea anumitor exracte naturale din produse apicole cu extracte naturale din plante.
Metode de tratament multimilenare, foarte frecvent utilizate de medicina populară, s-au aflat cu mai mulţi ani în urmă o solidă fundamentare ştiinţifică, făcând să ia naştere un domeniu nou, realizare sută la sută românească: APIFITOTERAPIA.
După cum indică şi numele, este vorba despre combinarea terapiei pe bază de produse ale albinelor (miere, propolis, polen, ceară, păstură) cu aceea pe bază de plante medicinale.
Iar cea care şi-a dedicat o întreagă viaţă domeniului respectiv, ajungând o somitate în abordarea problemei, se numeşte Tamara Păunescu, pe a cărei carte de vizită sunt înscrise circa 40 de invenţii, omologate în România şi în străinătate, privitoare la remedii apifitoterapeutice. Prin asocierea anumitor extracte vegetale cu extracte din produsele apicole, se obţin preparate cu mare valoare terapeutică, rezultatele aplicării lor fiind deseori spectaculoase. Medicamentele apifitoterapice au şi acţiune sedativă. Ele fiind naturale, celula umană se cuplează foarte bine cu celula vegetală. Medicamentele de sinteză nu sunt incompatibile cu produsele apifitoterapice. Acestea din urmă, elimină partea toxică a medicamentelor de sinteză, prin reglarea tranzitului, refacerea sistemului imunitar ş a activităţii metabolice, probleme ce stau la baza multor boli. Acţiunea asupra organismului bolnav trebuie să se desfăşoare complementar: dezintoxicarea şi tratamentul apifitoterapic.
Indicaţiile acestor preparate sunt din ce în ce mai numeroase: afecţiuni stomatologice şi ORL, afecţiuni dermatologice, afecţini respiratorii, afecţuni hepatice, afecţiuni reumatismale, afecţiuni ale căilor urinare, inclusiv vaginale (cervicite, micoze), arterite, cangrene, tromboflebite, diferite forme de cancer: ciroză, leucemie, neoplasm pumonar, neoplasm gastric, neoplasm de col uterin, viroze respiratorii, viroze pulmonare sau chiar în tratamentul anti HIV/SIDA. Înainte de a apărea medicamentele de sinteză, oamenii au folosit proprietăţle curative ale plantelor şi resursele pe care natura le oferă pentru a susţine sănătatea corpului uman. Plantele sunt utilizate pentru tratarea si prevenirea afectiunilor cronice sub diverse forme: uleiuri, creme, unguente si cataplasme pentru uz extern sau infuzii, inhalatii, extracte hidroalcoolice si tincturi pentru uz intern.
Tratamentele fitoterapeutice pot fi urmate de orice persoană, indiferent de vârstă sau gen, iar atâta vreme cât sunt administrate în dozajul optim pentru organismul pacientului şi conform nevoilor şi afecţiunilor acestuia, nu există nici efecte adverse.
Toxinele se acumulează în corp sub diverse forme atunci când organismul se află în imposibilitatea de a le elimina, în timp ajungând să afecteze şi structura ADN-ului şi ARN-ului. Prima etapă în momentul începerii unui tratament naturalt constă tocmai în eliminarea acestor toxine şi în refacerea structurală şi echilibrarea funcţională a organelor afectate.
De asemenea este important de ştiut că în momentul prescrierii unui tratament natural, medicul trebuie să aibă capacitatea de a înţelege modul în care substanţele active din plantele prescrise vor fi absorbite de corp. Trebuie ţinut cont de zona şi procentul de absorbţie al substanţelor active iar acţiunea acestora trebuie dirijată în aşa fel încât să vindece afecţiunile de care suferă pacientul. Combinarea plantelor se poate face indiferent de cantitate şi de numărul acestora, deoarece efectele se cumulează şi se potenţează reciproc.
Concentraţia amestecului nu trebuie să depaşească nivelul ideal acceptat de fiecare organism în parte.
Cele mai bune rezultate sunt obţinute prin folosirea plantelor din flora spontană, culese la momentul optim, de acest factor depinzând concentraţia ingredienţilor activi.
Calitatea plantelor este dată şi de modul de uscare şi prelucrare. Ţinând cont de aceste aspecte, efectele curative ale apifitoterapiei se pot observa foarte repede la nivel simptomatic, deşi tratamentul afecţiunii în sine poate necesita o perioadă mai lungă de timp.
