Când auzi că „în curând” o zi va avea 25 de ore, verifică scara de timp. Fenomenul există. Rotația Pământului încetinește pe termen foarte lung. Dar ritmul este atât de mic, încât nu îl simți în viața ta.
Ziua de 24 de ore nu este o piesă fixă
O „zi” de 24 de ore înseamnă zi solară medie, adică intervalul dintre două treceri succesive ale Soarelui prin aceeași poziție pe cer. Dacă raportezi rotația la stele, obții ziua siderală, mai scurtă, în jur de 23 h 56 min. Diferența apare fiindcă, între timp, Pământul avansează pe orbită și trebuie să se rotească puțin în plus ca să „prindă” din nou Soarele în același punct.
De ce încetinește Pământul: frâna se numește maree
Luna ridică maree în oceane. Acel „bulgăre” de apă nu stă perfect aliniat cu Luna, din cauza frecării și a inerției. Rezultă un mic cuplu care ia energie din rotația Pământului și o transferă către sistemul orbital. Consecința este dublă: ziua se lungește, iar Luna se îndepărtează treptat.
Pe medie, măsurătorile și reconstrucțiile pe termen lung indică o creștere a duratei zilei de ordinul a 1,7 milisecunde pe secol. Unele analize pe perioade istorice dau valori apropiate, în jur de 1,8 ms pe secol, cu variații peste această tendință.
Cum știu cercetătorii că ziua se lungește
Ei compară ceasurile atomice cu „ceasul cerului”. Folosesc observații astronomice moderne, apoi merg înapoi în timp cu date istorice, inclusiv cronici de eclipse, care arată diferențe acumulabile dacă rotația nu ar fi fost constantă.
Pentru timpul oficial, IERS urmărește diferența dintre UTC și timpul bazat pe rotația Pământului (UT1). Când diferența se apropie de limita admisă, IERS anunță eventuale secunde intercalare ca să păstreze |UT1-UTC| sub 0,9 secunde.
Când ajungem la ziua de 25 de ore
Dacă iei ritmul de 1,7 milisecunde pe secol ca ordine de mărime, rezultatul iese simplu.
1 oră înseamnă 3.600 de secunde.
1,7 milisecunde înseamnă 0,0017 secunde pe secol.
3.600 împărțit la 0,0017 înseamnă aproximativ 2,12 milioane de secole, adică aproximativ 212 milioane de ani.
De aici vine cifra rotundă pe care o vezi în articole, aproximativ 200 de milioane de ani pentru o zi de 25 de ore. Este o estimare grosieră, fiindcă ritmul nu rămâne perfect constant. Dar scara de timp rămâne aceeași, sute de milioane de ani.
De ce nu poți pune o dată exactă în calendar
Ziua nu crește lin, ca un ceas. Pământul are variații pe termen scurt, din atmosferă, oceane și din interiorul planetei. Uneori se înregistrează zile foarte ușor mai scurte. Se pot vedea și efecte minuscule după cutremure mari. NASA a estimat, de exemplu, că seismul din Japonia din 11 martie 2011 ar fi putut scurta ziua cu circa 1,8 microsecunde.
În ultimii ani, cercetătorii au arătat și altceva important: topirea gheții polare mută masă spre ecuator și poate încetini rotația, cu efecte care contează în discuția despre secunde intercalare.
Ce se schimbă pentru oameni: aproape nimic, pentru foarte mult timp
O zi mai lungă cu milisecunde pe secol nu îți schimbă rutina. Nu îți mută răsăritul cu minute în timpul vieții tale. Te lovești de subiect doar în două locuri:
- În știință, unde precizia contează.
- În infrastructura de timp, unde lumea vrea secunde uniforme.
De aici și discuția despre viitorul secundelor intercalare. În 2022, CGPM a decis direcția: până în, sau înainte de 2035, lumea vrea o schimbare a modului în care se gestionează diferența UT1-UTC, ca să reducă nevoia de salturi de o secundă în UTC.
Un detaliu fascinant din trecutul Pământului
Un studiu din 2023, semnat de Hanbo Wu și Norman Murray, propune că, în „adâncul” istoriei Pământului, mareele atmosferice produse de încălzirea solară ar fi putut contrabalansa o parte din frâna Lunii pentru o perioadă foarte lungă. Ideea explică de ce ziua nu a crescut mereu cu același ritm și de ce am ajuns totuși la 24 de ore.