Agrișul este apreciat pentru aroma puternică și gustul specific al fructelor. Este un arbust rezistent, ușor de crescut, dar care, lăsat de capul lui, se transformă rapid într-o tufă deasă, plină de spini și cu producție slabă. Tăierea de primăvară nu este opțională. Este una dintre lucrările care decid direct cât și ce fel de fruct vei culege. Mai jos găsești explicația completă, de la motive și termene până la tăieri de formare, întinerire și îngrijirea tufelor neglijate.
De ce este obligatorie tăierea de primăvară
Dacă un agriș nu este tăiat timp de doi-trei ani, se îndesește excesiv. În fiecare sezon produce 15–18 lăstari de la bază, care cresc rapid și se suprapun. Într-o astfel de tufă, lumina pătrunde greu, aerul stagnează, iar fructele rămân mici, acre și cu coajă groasă.
Tăierea rezolvă mai multe probleme deodată. Crește producția, pentru că fructele primesc lumină și hrană suficientă. Ajută la formarea unei tufe aerisite, ușor de întreținut și de cules. Reduce apariția bolilor și a dăunătorilor, care se dezvoltă rapid în desiș. Are și un efect de întinerire, deoarece ramurile bătrâne, de peste opt ani, aproape că nu mai fructifică și consumă inutil resursele plantei.
O tufă tăiată corect este mai viguroasă, mai rezistentă și produce fructe mai mari, mai dulci și mai aromate.
Când se face tăierea
Tăierea de primăvară se face în fiecare an, chiar și dacă în toamnă s-au făcut corecții. Primăvara se elimină ramurile înghețate, bolnave sau moarte peste iarnă. Momentul corect este înainte de pornirea intensă a sevei, când mugurii nu s-au umflat încă.
Dacă întârzii și tai după ce planta a intrat în vegetație, stresul este mult mai mare. Agrișul se reface greu, iar producția din acel an scade vizibil. Dacă mugurii sunt deja umflați, este mai bine să amâni tăierea pentru toamnă.
În practică, tăierea se face după topirea zăpezii și uscarea ușoară a solului. În sud, de regulă la sfârșit de martie. În zona centrală, la mijloc de aprilie. În regiunile reci, spre sfârșit de aprilie. Data exactă o dă vremea, nu calendarul.
Uneltele necesare
Pentru tăiere ai nevoie de unelte simple, dar bine pregătite. Foarfeca de grădină este suficientă pentru ramurile subțiri. Pentru cele mai groase, de peste trei centimetri, este necesar un foarfec cu brațe lungi, care permite tăieri curate fără efort mare.
Uneltele trebuie să fie bine ascuțite. O tăietură zdrențuită se vindecă greu și devine poartă de intrare pentru infecții. Înainte de a trece la următoarea tufă, lamele se dezinfectează cu alcool sau soluție dezinfectantă. Resturile tăiate se adună imediat și se scot din grădină sau se ard.
Cum este construită tufa de agriș
Un agriș adult ajunge la aproximativ un metru și jumătate înălțime, cu un diametru similar. Tufa este formată din tulpini care pornesc din colet, partea de la baza plantei aflată la nivelul solului. Din mugurii subterani apar lăstari noi în fiecare an.
Acești lăstari se maturizează rapid. În al doilea an formează ramuri de ordinul doi, apoi de ordinul trei. Cele mai productive sunt ramurile de ordinul unu, doi și trei, cu vârsta cuprinsă între doi și cinci ani. Ramurile mai bătrâne trebuie eliminate treptat.
Reguli generale de tăiere
Înainte de orice tăiere, uneltele se dezinfectează. Ramurile subțiri se taie cu foarfeca, cele groase cu foarfecul de crengi. Lăstarii laterali și cei care cresc din rădăcină se elimină complet, fără a lăsa cioturi. Scurtarea unei ramuri se face oblic, la aproximativ 45 de grade, la 7–15 mm deasupra unui mugur orientat spre exterior. Tăieturile mari se ung cu mastic. Resturile nu se lasă lângă tufă.
Tăierea de formare, pas cu pas
În primul an, la plantare, se îndepărtează toate ramurile slabe sau vătămate. Cele rămase se scurtează, lăsând trei-patru muguri pe fiecare.
În al doilea an, din lăstarii de la bază se aleg maximum șapte dintre cei mai viguroși și bine poziționați. Aceștia se scurtează la 30–35 cm. Lăstarii slabi sau prea scurți se elimină complet.
În al treilea an, tufa ar trebui să aibă deja 12–18 ramuri de vârste diferite. Se scot cele slabe, bolnave sau crescute spre interior. Ramurile rămase se scurtează ușor la vârf.
De la patru ani în sus, tufa intră pe rod complet. În fiecare primăvară se elimină lăstarii de la bază în exces și ramurile îmbătrânite. Un agriș bine format are 18–20 ramuri de vârste diferite. Cele de peste cinci ani se elimină treptat, fiind înlocuite cu lăstari tineri și viguroși.
Tăierea de întinerire
Tăierea de întinerire începe când tufa are șapte-opt ani. Într-un singur sezon nu se elimină mai mult de o treime din ramuri. Se scot ramurile bătrâne, bolnave, răsucite sau slabe, păstrând cele mai viguroase tulpini de la bază.
La tufele foarte bătrâne, de peste zece ani, se pot lăsa doar cinci ramuri puternice. Vârfurile se verifică și se taie până la lemn sănătos. Agrișii de peste douăzeci de ani nu mai merită întineriți; producția nu se mai recuperează.
Cum se corectează o tufă neglijată
Un agriș netăiat ani la rând devine un ghem de spini. Corectarea se face treptat, pe doi-trei ani. În primul an se elimină ramurile bătrâne, bolnave, cele crescute orizontal și cele care îndesesc excesiv. Se păstrează cinci-șapte ramuri verticale puternice.
În anii următori se continuă subțierea până când tufa ajunge la 16–20 tulpini viguroase, bine distanțate.
Hrănirea după tăiere
După tăiere, agrișul are nevoie de sprijin. Se poate folosi un îngrășământ cu azot sau materie organică bine descompusă. Îngrășământul se aplică într-un șanț superficial, tras circular la 50–60 cm de colet. Pentru un arbust adult sunt suficiente 50–60 g de îngrășământ mineral. Pentru unul tânăr, jumătate din doză.
Mulcirea cu compost sau gunoi bine fermentat, într-un strat subțire, ajută la refacerea rapidă a tufei.
Tăierea de primăvară a agrișului nu este complicată, dar trebuie făcută cu cap. O tufă aerisită, bine formată, produce constant și este ușor de întreținut. Cine taie corect câștigă ani buni de recoltă sănătoasă.
