În multe zone cu ierni lungi și cu zăpadă serioasă, se tot repetă aceeași recomandare. Să mergi iarna în livadă și să calci bine zăpada în jurul trunchiurilor. Mulți spun că așa îți protejezi pomii de șoareci, îi încălzești și le păstrezi apa pentru primăvară. Sună logic la prima vedere. Dacă te uiți însă la ce se întâmplă în sol, în zăpadă și în comportamentul dăunătorilor, povestea arată altfel.
Zăpada nu este doar „un strat rece”
Primii care au urmărit serios rolul zăpezii în natură au fost meteorologii și climatologii ruși din secolul XIX. A. I. Voeykov, considerat părintele studiilor moderne despre zăpadă și agricultură, a arătat clar că stratul de zăpadă influențează direct temperatura solului, regimul de apă și chiar clima locală. De atunci, la stațiile meteo se măsoară nu doar grosimea zăpezii, ci și tipul ei, cât este de afânată sau compactă.
Zăpada proaspătă este plină de aer, iar aerul izolează. De aceea, un strat afânat de zăpadă ține de cald solului, deși la suprafață este frig.
Trei motive invocate pentru călcatul zăpezii
În grădină, se folosesc de obicei trei argumente pentru udatul zăpezii cu bocancii în jurul pomilor.
Primul ar fi protecția împotriva șoarecilor. Ideea este că, dacă tasezi zăpada, le strici galeriile și nu mai ajung la scoarța pomilor. Al doilea ține de „încălzirea” rădăcinilor. Se crede că zăpada bătătorită ține mai bine de cald la bază. Al treilea motiv este legat de apă. Să ții zăpada mai mult, ca să ai mai multă apă în sol la topire.
Dacă le iei pe rând, lucrurile nu stau chiar așa.
Cum se mișcă și ce rod de fapt șoarecii
Șoarecii de câmp, șoarecii de pădure și micile rozătoare nu trăiesc doar sub zăpadă. Iarna vezi deseori urme la suprafață, poteci fine bătute direct pe zăpadă. Ei urcă ușor pe firele uscate de iarbă, pe tulpini și crengi, caută semințe, fructe uscate, resturi de plante.
Scoarța de la baza unui pom nu este prima lor alegere. Ajung la ea doar când chiar nu mai au altceva sau când condițiile sunt foarte dure. În plus, pentru ei este mult mai interesant vârful lăstarilor tineri și al mugurilor. Acolo este țesut mai moale, mai bogat în substanțe nutritive.
Dacă într-o zonă sunt mulți șoareci și nu au hrană, niciun strat bătătorit de zăpadă nu îi oprește. Pot veni, pur și simplu, pe deasupra zăpezii.
Mult mai periculoși pentru pomii tineri sunt iepurii și căprioarele. Ei rod scoarța și lăstarii exact de la nivelul zăpezii în sus. Dacă tu calci zăpada și o cobori, le aduci „masa” mai jos. Ajung mai ușor la porțiunea de trunchi aproape de sol, iar acolo rănile sunt mult mai grave pentru pom.
Zăpada afânată izolează mai bine decât zăpada călcată
Să trecem la partea cu „încălzirea”. Zăpada, în stare naturală, are o conductivitate termică mică. Valorile pentru zăpada afânată sunt în jur de 0,1–0,15 W/mK, foarte apropiate de lemn. Asta înseamnă că transferă greu căldura. Cu cât are mai mult aer între cristale, cu atât izolează mai bine.
Când calci zăpada, îi mărești densitatea. Strivești acele goluri de aer. Materialul rezultat conduce mai bine frigul, deci izolează mai slab. Exact invers față de ce îți dorești pentru rădăcini.
Se știe că fiecare centimetru de zăpadă afânată crește temperatura solului cu aproximativ jumătate de grad. La un strat de 40–50 cm de zăpadă, temperatura solului rămâne între aproximativ minus 5 și plus 5 grade chiar și când aerul coboară până la minus 30. Dacă sapi iarna un hățiș de zăpadă gros și afânat, găsești sub el iarbă verde și insecte care se mișcă.
Când tasezi stratul, pierzi o parte bună din acest efect.
De ce topirea nu îți aduce neapărat mai multă apă
Zăpada bătătorită se topește, într-adevăr, mai greu decât un strat lejer. O vezi bine pe aleile din curte. Zăpada bătută de pași se transformă în gheață și rămâne cel mai mult.
Dar grădina nu are nevoie doar de zăpadă „care stă”, ci de apă care intră în sol. Sub zăpada densă, pământul îngheață mai adânc, devine mai tare, iar structura lui se strică. Viața din sol încetinește sau se oprește complet, spre deosebire de zonele unde ai zăpadă groasă și afânată, iar solul rămâne aproape de zero grade, cu microorganisme active.
Primăvara, când se topește zăpada, apa pătrunde greu în solul înghețat și tasat. Curge la suprafață spre zonele în care pământul a rămas mai afânat, spre rigole, șanțuri, margini. Exact acolo unde tu nu ai pomii.
Deci, prin călcatul zăpezii, nu faci un „bazin” de apă pentru rădăcini. Dimpotrivă, poți să le lași mai uscate, mai ales în primăverile cu vânt și soare puternic.
Ce spunea Voeykov despre zăpadă în agricultură
Meteologii și agronomii care au studiat zăpada, începând cu Voeykov, au ajuns la aceeași concluzie. În zonele agricole, trebuie să încerci să mărești stratul de zăpadă acolo unde ai plante perene și culturi sensibile. Nu să îl reduci.
De aceea, în câmp se folosesc perdele de vânt, benzi de resturi vegetale, garduri de zăpadă. Scopul este să oprești zăpada acolo unde ai nevoie de ea ca să protejezi solul și rădăcinile. În livadă, logica este aceeași.
Ce merită să faci iarna în livadă
Dacă vrei să ajuți pomii în iernile cu zăpadă, este mai util să faci invers. Să aduni zăpada afânată din jur și să o tragi într-un strat mai gros peste zona de proiecție a coroanei, fără să calci puternic. Așa acoperi mai bine solul, păstrezi izolarea, ții umezeala în interior și lași microorganismele din sol să funcționeze cât se poate.
Pentru protecția împotriva șoarecilor, iepurilor și căprioarelor contează mai mult alte lucruri. Curățenia la baza trunchiului, îndepărtarea buruienilor și a resturilor de plante, eventual folii sau plase speciale pe trunchi pentru pomii tineri.
Iarna, dacă ai chef de joacă în zăpadă, poți foarte bine să îți faci poteci, să construiești forturi sau oameni de zăpadă pe alei și în curte. Acolo zăpada bătătorită nu strică nimic. Sub pomi, cel mai bun serviciu pe care îl poți face este să lași zăpada în pace sau, cel mult, să o aduni ușor, ca să fie mai multă, nu mai puțină.
Mai bine îți păstrezi energia pentru tăieri de formare, vopsit trunchiuri, verificat protecțiile și planurile de primăvară. Iar zăpada o lași să lucreze pentru grădină așa cum știe ea singură.
