„În familia noastră se consumă mult hrean. În afară de bucate, îl folosim în diferite rețete de medicină populară. Din păcate, în acest sezon agricol hreanul s-a vândut la prețuri „usturătoare” pentru cumpărătorul cu venituri mai modeste sau nu era de găsit. Avem un lot pe lângă casă și ne-am dori să-l creștem ca să-l avem pe al nostru și să nu depindem de piață”
Unde și când plantăm?
Înainte de a vă hotărî să plantați hrean, trebuie să-i găsiți un loc în care să nu deranjeze, deoarece se înmulțește repede și va deveni puțin mai dificil atunci când veți dori să scăpați de el. Un colț în grădină pe care nu îl folosiți va fi perfect.
Plantarea se face prin rădăcinile hreanului, și dacă nu găsiți câteva bucăți pe la vecini sau cunoscuți, le puteți cumpăra din piață sau chiar de la supermarket.
De regulă, hreanul se plantează la începutul primăverii, imediat ce solul poate fi lucrat, dar poate fi plantat și toamna târziu, în același timp cu ceapa și usturoiul. Pentru o creștere mult mai bună, pământul poate fi amestecat cu compost. De reținut: În momentul în care aveți rădăcina de hrean și nu aveți timp să o plantați, o puteți depozita în congelator, într-o pungă de plastic, și replanta mai târziu.
Cum se face plantarea?
Începeți prin a săpa o groapă, care este puțin mai adâncă decât rădăcina, și puteți introduce hreanul până când capul superior al rădăcinii va rămâne ușor la suprafață.
Planta trebuie udată, fiind binevenit să puneți paie împrejurul hreanului, pentru a menține solul cald și umed. În anul viitor, la recoltare, puteți păstra rădăcinile mai mici pentru o altă plantare. Recoltarea se face toamna târziu, de obicei după ce a dat primul îngheț.
Înființarea culturii de hrean se realizează prin butași. Pentru obținerea acestora, se utilizează rădăcini care nu sunt comercializabile. Se aleg rădăcini lungi de aproximativ 20 cm și groase de 1 cm. Partea bazală a butașilor se taie oblic pentru a se respecta poziția corectă de plantare, iar mugurii mediani sunt îndepărtați, păstrându-se doar cei de la capete. Această procedură, cunoscută sub numele de orbirea mugurilor, se efectuează cu atenție pentru a nu deteriora epiderma rădăcinii.
Plantarea are loc primăvara devreme, în perioada martie-aprilie, când solul începe să se încălzească. Se practică plantarea pe biloane, în două rânduri, menținând o distanță de 20-25 cm între rânduri și între plante pe rând. Butașii se introduc în sol în poziție oblică, cu partea superioară la 4 cm adâncime și partea inferioară la 10–15 cm. Se utilizează între 400 și 1800 kg de butași pe hectar, în funcție de densitatea dorită. Pentru a asigura dezvoltarea uniformă a plantelor, este esențială utilizarea unui teren bine drenat, cu un pH apropiat de neutru și expunere solară optimă.
Combaterea buruienilor este esențială în primele faze de dezvoltare ale hreanului, deoarece plantele tinere au o capacitate redusă de competiție cu buruienile. Se recomandă efectuarea a 3-4 prășile manuale sau mecanizate, pentru eliminarea buruienilor și aerisirea solului. Alternativ, buruienile pot fi combătute chimic prin aplicarea de erbicide selective. În zonele cu deficit de precipitații, aplicarea irigațiilor este obligatorie, deoarece lipsa apei duce la ramificarea excesivă a rădăcinilor și la lemnificarea acestora. Se recomandă efectuarea a 2-3 udări, cu norme de 250-300 metri cubi/ha, în momentele cheie ale dezvoltării.
O lucrare esențială pentru obținerea unor rădăcini uniforme și bine dezvoltate este copcirea. Această operațiune presupune desfacerea bilonului și eliminarea ramificațiilor secundare ale rădăcinii principale. Copcirea se efectuează manual, de obicei la sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august. Deși este o lucrare laborioasă, aceasta contribuie semnificativ la obținerea unor rădăcini netede și de calitate superioară, fapt esențial pentru comercializare.
Fertilizarea joacă un rol important în sporirea producției de hrean. Se recomandă fertilizarea fazială, ajustată în funcție de analiza solului, precipitații și fertilizarea organică anterioară. Aplicarea de îngrășăminte bogate în azot și potasiu ajută la dezvoltarea optimă a rădăcinilor. Se pot aplica și îngrășăminte foliare, în funcție de necesitățile plantei, pentru a asigura un aport echilibrat de nutrienți pe parcursul sezonului de creștere.
Bolile și dăunătorii pot afecta semnificativ cultura de hrean. Printre bolile întâlnite se numără putregaiul alb, făinarea și alternarioza, iar printre dăunători se regăsesc afidele, limacșii și nematozii. Pentru prevenirea acestora, se recomandă aplicarea de tratamente fitosanitare cu fungicide și insecticide omologate. Alternarea produselor cu substanțe active diferite este esențială pentru a evita dezvoltarea rezistenței patogenilor și dăunătorilor la tratamentele aplicate.
Recoltarea hreanului se realizează toamna târziu, începând cu anul al doilea de la plantare. Procesul poate fi semi-mecanizat, prin dislocarea solului cu plugul, sau manual, folosind furci speciale sau cazmale. După recoltare, rădăcinile se curăță de pământ, se elimină ramificațiile și se leagă în mănunchiuri. Pentru un aspect comercial corespunzător, acestea trebuie să fie netede, alb-gălbui și să aibă o lungime de 20-30 cm. După 2–4 ani de exploatare, cultura de hrean trebuie reînnoită pentru a menține productivitatea ridicată și calitatea rădăcinilor.
Antibiotic și afrodiziac într-o singură rădăcină
Culturile de hrean, cele din gospodăriile individuale, țin de tradiția legumiculturii autohtone. În prezent, hreanul este tot mai căutat ca aliment cu gust picant, dar și foarte bogat în uleiuri eterice, vitaminele C, B1, B2, enzime, glucide, minerale (fier, calciu, potasiu, magneziu), toate conferindu-i proprietăți antibacteriene, antiinflamatoare, antioxidante, antibiotice și afrodiziace.
În remediile naturiste, hreanul este folosit ca stimulent al digestiei și metabolismului, fiind bun în combaterea reumatismului, tusei sau răcelii, durerilor de cap, sinuzitelor, amigdalitelor, infecțiilor urinare etc. Este bun la tratarea anemiei, gripei, infecțiilor respiratorii.
În scop terapeutic este preparat sub formă de tinctură, oțet de hrean, făină sau pastă de hrean.