Coliva este unul dintre cele mai vechi preparate ritualice din tradiția ortodoxă, fiind nelipsită de la slujbele de pomenire a celor adormiți. Originea sa datează din primele veacuri creștine și are legături cu tradițiile bizantine și chiar precreștine, când grâul era considerat simbol al vieții și al învierii.
Se spune că împăratul Iulian Apostatul a încercat să batjocorească creștinii, interzicându-le să consume orice aliment în afară de ceea ce era stropit cu sângele jertfit idolilor. Însă Sfântul Teodor Tiron le-a apărut în vis credincioșilor și le-a spus să fiarbă grâu cu miere și să se hrănească astfel, evitând spurcăciunea. Astfel, a rămas obiceiul colivei, care astăzi este oferită la parastase, ca simbol al comuniunii cu cei trecuți în veșnicie.
Mai mult decât o simplă rețetă, coliva este un simbol al speranței, al legăturii dintre cei vii și cei plecați, amintindu-ne de cuvintele Mântuitorului: „Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu, când cade pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12, 24).
Rețetă Autentică de Colivă, Învățată din Bătrâni
Ingrediente:
- 1 kg arpacaș (grâu decorticat)
- 4 litri apă
- 18 linguri zahăr
- 1 kg nucă măcinată (în proporție 1:1 cu arpacașul)
- coaja rasă de la 1 lămâie
- esență de vanilie sau rom (opțional)
- 1 praf de sare
- zahăr pudră pentru ornat
- cacao (opțional, pentru decor)
- bomboane argintii sau stafide pentru crucea decorativă
Mod de preparare:
- Fierberea arpacașului – Se spală bine arpacașul în mai multe ape până când apa rămâne limpede. Se pune într-o oală mare, împreună cu 4 litri de apă și un praf de sare. Se fierbe la foc mic, amestecând din când în când.
- Adăugarea zahărului – Când grâul este aproape fiert și apa s-a absorbit aproape complet, se adaugă cele 18 linguri de zahăr, amestecând ușor pentru a se încorpora bine. Se mai lasă la foc mic câteva minute, apoi se stinge focul.
- Răcirea și îngroșarea – Oala se acoperă cu un prosop curat și se lasă până a doua zi, timp în care coliva capătă o textură cremoasă și legată.
- Adăugarea nucii și aromei – Se adaugă nuca măcinată, coaja rasă de lămâie și esența de vanilie sau rom, după preferință. Se amestecă bine.
- Modelarea și decorarea – Coliva se așază pe un platou, se nivelează cu o lingură, apoi se pudrează cu zahăr pudră. Pe deasupra se poate desena o cruce din cacao sau se ornează cu bomboane argintii sau stafide.
Așa o fac și eu, după cum m-a învățat mama: arpacașul (grâul) îl spăl în nouă ape, apoi, pentru 1 kg de arpacaș, pun la fiert 4 litri de apă, împreună cu o linguriță de sare. Când apa se absoarbe, adaug zahărul, dar nu chiar 18 linguri – îl pun treptat și gust, ca să nu fie nici prea dulce, nici fad.
După ce bobul s-a desfăcut frumos și apa a fost complet absorbită, las coliva să se răcorească, apoi o acopăr cu folie alimentară și o pun la frigider. Dimineața, înainte de pomenire, adaug 500 g nucă măcinată (uneori și biscuiți măcinați, în funcție de consistență), puțin rom și coajă de lămâie.
Îi dau forma potrivită – rotundă sau ovală, după platou –, apoi fac o cruce din cacao, folosind o formă de lemn. Pe margine pun bomboane sau, cu un capac de Cola înmuiat în cacao, trasez cerculețe decorative.
Coliva astfel pregătită este un adevărat simbol de credință și tradiție, adunând în ea respectul și dragostea pentru cei plecați dintre noi. Această rețetă simplă, dar cu o însemnătate profundă, a fost păstrată și transmisă din generație în generație, aducând mângâiere și speranță celor care o pregătesc.