Nicușor Dan a desemnat luni după-amiaza pe Luca Niculescu pentru funcția de prim-ministru, după a patra rândă de consultări cu partidele politice. Niculescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, devine candidatul președintelui pentru a forma un nou guvern, în condițiile în care România rămâne fără.
Decizia vine într-un context politic extrem de tensionat. Trei premieri desemnați anterior — toți din dreapta politică — au eșuat să-și formeze o majoritate parlamentară. Nicușor Dan susține că Niculescu are „cele mai mari șanse să întrunească o majoritate”, dar realitatea de pe teren spune altceva. Matematica parlamentară rămâne brutală: fără susținerea PSD, o majoritate rămâne aproape imposibilă. Și PSD nu are de gând să accepte condiții ca vin tău, după ce patru formațiuni de dreapta au fost înmulțite la vot.
Luca Niculescu a acceptat nominalizarea cu o declarație precisă: „Accept această responsabilitate cu deplina conștiință a dificultății momentului. Prima misiune va fi construirea unei majorități parlamentare. Avem nevoie de fermitate și viziune, de o perioadă de stabilitate și reconstrucție.” Cuvintele sunt bine alese — admite dificultatea și pune accent pe stabilitate, mesaj clar transmis partidelor că vor trebui negocieri serioase, nu doar semnături pe hartă.
Reacțiile au venit imediat și au fost răcoritoare. George Simion, liderul AUR, s-a declarat categoric: formațiunea sa nu va susține votul de învestitură. Asta înseamnă că, din start, Niculescu pierde aproximativ 30 de voturi. PNL a rămas mai circumspect — „vom analiza programul și ne vom decide”, a spus Ionel Bogdan, purtător de cuvânt al liberalilor. Traducere: nu e nu, dar nici da pentru moment.
Dar reacția cea mai ostilă a venit din partea PSD și a lui Marcel Ciolacu. Președintele social-democraților nu s-a abținut: „Noua nominalizare continuă să sfideze matematica parlamentară. După patru premieri de dreapta care au eșuat, vedem o nouă desemnare care nu ține cont de partidul care a câștigat alegerile.” Mesajul e clar și dur — PSD nu-și va da voturile în alb pentru o construcție politică pe care nu o cunoaște. Ciolacu a pus pe masă condiții precise: Niculescu trebuie să prezinte public un plan de guvernare credibil, cu măsuri concrete pentru economie și protejarea puterii de cumpărare a oamenilor, ținând cont de țintele de deficit. Dacă nu se întâmplă asta, Ciolacu a spus deschis că nu mai rămâne altă cale decât alegerile anticipate.
Între timp, UDMR, al patrulea actor relevant din Parlament, s-a distanțat și mai mult. Kelemen Hunor, liderul formațiunii, a exclus categoric participarea UDMR într-un nou guvern. „Exclud asta din singul motiv că săptămâna trecută am mers în Parlament cu un premier desemnat și nu l-am susținut suficient oamenii”, a spus Hunor într-o declarație la cald. E o referință la Siegfried Mureșan, candidatul anterior, și la calcule care nu s-au închegat.
Ce înseamnă asta pentru Niculescu? Că trebuie să convingă simultan trei centre de putere — PNL, PSD și posibil unii deputați independenți — într-o vreme când încrederea în eforturile anterioare e aproape zero. Președintele și-a asumat o alegere extrem de riscantă. Chiar dacă Niculescu reușește să ajungă la vot, victoria ar putea fi una foarte strânsă, fără o majoritate solidă pentru o guvernare pe cinci ani.
PSD are cuvântul decisiv aici. Ciolacu a anunțat o ședință a Biroului Permanent Național pentru marțea următoare — 6 octombrie — în care formațiunea va decide dacă susține sau nu Niculescu. Asta e termenul limită. Dacă PSD refuză, Niculescu se prăbușește și scena politică intră într-o nouă criză. Dacă susține, devine posibil, dar cu o majoritate vulnerabilă.
Nimeni nu se-așteptă la o cale liniștit. România e într-o situație în care stabilitate guvernamentală și încredere politică sunt la purtător. Bugetul pe 2027 nu se va aproba singur, și economia țării nu poate aştepta mai mult.
Pașii următori sunt clar definiți: Luca Niculescu are câteva zile pentru a pregăti un program de guvernare credibil și pentru a negocia intens cu PSD, PNL și cu ceilalți. Dacă reușește asta, investitura are loc. Dacă nu, România va ajunge iar la alegeri anticipate — o perspectivă pe care nici măcar cei mai optimiști nu o doresc.