Tribunalul Uniunii Europene a închis ușa către o salvare juridică pentru Diana Șoșoacă. Instanța a respins cererea de suspendare a ridicării imunității parlamentare pe care o avea europarlamentara, considerând că motivele invocate nu au temei legal.
Contextul acestei decizii e mai amplu și merită detaliat. La finele lunii aprilie, Parlamentul European a votat pentru ridicarea imunității Dianei Șoșoacă. Autoritățile române solicităseră această măsură, argumentând cu fapte presupus penale — acuzații care se întinzeau de la agresarea unor jurnaliști italieni până la declarații controversate făcute când era senatoare și apoi membră a PE. Șoșoacă, în calitate de președintă a S.O.S România, a încercat o ultimă mișcare strategică: a cerut tribunalului european să suspende efectul deciziei parlamentare, sperand să obțină o amânare care i-ar fi dat timp să se apere. Tribunalul a analizat cinci motive juridice invocate de Șoșoacă și le-a găsit, pe rând, neîntemeiate.
Ce înseamnă asta, de fapt? Ridicarea imunității parlamentare nu e o condamnare — e doar ridicarea unui scut. Orice eurodeputat pe perioada mandatului beneficiază de protecție juridică: nu poate fi urmărit penal, arestat sau judecat fără o votare din Parlamentul European care să autorizeze. E o protecție care există tocmai pentru a permite parlamentarilor să-și exercite mandatul fără presiune politică exterioară. Când Parlamentul European voted pentru ridicarea acestui scut, a deschis calea către autorități — în cazul de față, procurorii și instanțele române — să actioneze legal.
Ideea din spatele cererii Șoșoacă era simplu: dacă tribunal-ul european îi suspenda decizia PE, ar mai avea timp să-și apere poziția, poate chiar să mute procesul pe un teren mai favorabil. Doar că vicepreședintele Papasavvas a considerat că argumentele prezentate nu ridicau „pericol de prejudiciu ireversibil” — pragul legal de care e nevoie pentru o suspendare. Cu alte cuvinte, a estimat că Șoșoacă nu era în pericol iminent să sufere un rău care nu mai putea fi vindecat dacă decizia PE rămânea în vigoare.
Între timp, într-o dezvoltare care pare desprinsă din altă realitate, Șoșoacă a fost implicată recent într-un accident rutier în București, în Sectorul 6, pe Bulevardul Iuliu Maniu. Mașina în care era pasager a fost lovită din spate de un alt vehicul. A fost transportată la Spitalul Universitar pentru investigații medicale. Și la scurt timp după, a dansat hora într-o piscină la Academia de Vară S.O.S, sub ochii susținătorilor ei. Imaginea e dezechilibrantă: același om care se zbate cu o procedură juridică europene și care era pe pragul să piardă protecția parlamentară și-a continuat viața publică ca și cum nimic nu se întâmplă.
Dar acum lucrurile devin concrete. Autoritățile române vor putea să pornească sau să continue proceduri penale contra Șoșoacă pentru faptele din dosarele care au justificat solicitarea ridicării imunității. Dintre acuzațiile care plutesc asupra ei, una singură — o declarație din februarie 2025 făcută în plenul Parlamentului European — a fost considerată de europarlamentari ca fiind protejată, pentru că a fost făcută în exercitarea mandatului. Toate celelalte, inclusiv agresiunea asupra jurnaliștilor italieni și alte declarații controversate, nu au primit aceeași protecție.
Ce urmează acum e relativ clar: dosarele ajung înapoi la instanțele și procurorii români, care vor trebui să-și continue munca. Pentru Șoșoacă, asta înseamnă că perioada de relativ liniște juridică — protejată de statut — s-a încheiat. Orice decizie a tribunalului din Strasbourg poate fi contestată în continuare, dar bara pentru suspendare a fost, cu siguranță, ridicată. Iar în România, mașinăria penală nu o așteaptă — doar faptele și dovezile sunt în discuție acum, nu privilegiile unui mandat. Gândul care rămâne este simplu: procedurile juridice europene funcționează cu ritm propriu, iar pentru politicienii care sfidează limitele, nici statutul nu e o scăpare veșnică.