„Diferențele socioeconomice dintre elevi sunt adesea vizibile prin modul în care aceștia se îmbracă, ceea ce poate genera glume și situații de discriminare între copii.” Inițiatorii PSD ai proiectului de lege privind uniformele școlare obligatorii, depus în Parlament pe 7 septembrie 2026.
Un proiect de lege depus de parlamentari PSD propune ca toți elevii din România, de la clasa pregătitoare până la ultimul an de liceu, să poarte uniformă școlară. Dacă va trece, legea ar schimba pentru prima dată în mod real înfățișarea curților de școală din toată țara — și ar pune pe masă o întrebare la care nimeni nu a reușit să răspundă convingător în ultimii 15 ani: cine plătește?
De ce uniformele școlare obligatorii vizează bullying-ul
Inițiativa nu a apărut din senin. Fenomenul de bullying în școli este documentat și recunoscut instituțional de ani buni, iar una dintre formele sale cele mai frecvente este tocmai batjocura legată de haine — copilul cu adidași mai ieftini, cel cu geaca din piață față de cel cu branduri. Inițiatorii proiectului susțin că uniforma școlară ar elimina cel puțin această sursă vizibilă de ierarhii între copii. Argumentul nu e nou și nici nefondat: țări ca Marea Britanie, Japonia sau Coreea de Sud au sisteme de uniformă școlară consolidate de zeci de ani, iar studiile din acele sisteme arată reduceri măsurabile ale conflictelor legate de statut social. Că uniforma rezolvă bullying-ul în totalitate e o altă discuție — dar că îl reduce pe cel generat de vestimentație, pare rezonabil.
Proiectul prevede că uniformele ar urma să fie finanțate de stat, prin bugetele consiliilor județene și locale, dar și prin atragerea de fonduri europene. Concret, asta înseamnă că decizia de implementare efectivă s-ar dispersa la nivel local — fiecare consiliu județean ar gestiona achiziția și distribuirea. Aici intervine partea importantă: România a mai trecut prin această discuție de patru ori, în 2011, 2015, 2022 și 2023, iar toate inițiativele au eșuat din același motiv — lipsa banilor, nu lipsa voinței politice declarative.
Reacțiile față de proiectul de uniforme școlare
Proiectul a ajuns în Parlament fără să genereze, deocamdată, o dezbatere publică amplă. Lipsa unei opoziții vocale imediate nu trebuie confundată cu consens. La fiecare proiect similar anterior, criticile au venit din direcții diferite: parte din părinți considerau uniforma o cheltuială suplimentară, nu una preluată real de stat; parte din profesori ridicau semne de întrebare despre cum se gestionează logistica; iar organizațiile din educație atrăgeau atenția că uniforma singură nu rezolvă problemele sistemice care alimentează bullying-ul.
Și mai e ceva: dacă finanțarea vine prin consilii județene și locale, uniformele nu vor fi identice la nivel național. Un consiliu județean cu resurse mai mari va achiziționa uniforme de calitate mai bună sau le va distribui mai rapid. Altul, cu un buget mai strâmt, va amâna sau va găsi soluții parțiale. Ironia ar fi că o măsură menită să reducă inegalitățile între elevi ar putea reproduce exact acele inegalități la nivel de județ.
Uniformele școlare obligatorii și calendarul din Parlament
Proiectul urmează parcursul legislativ obișnuit: comisii parlamentare, avize, dezbatere în plen. Nu există un termen public anunțat pentru vot, iar sesiunea parlamentară de toamnă 2026 va fi marcată și de alte subiecte cu prioritate declarată. Chiar dacă proiectul va trece, implementarea efectivă depinde de un al doilea pas, cel al finanțării concrete — fără norme clare și bani alocați explicit, o lege adoptată poate rămâne literă moartă ani la rând. România are precedente suficiente în educație pentru această situație.
1
2
3
4Dacă mecanismul de finanțare va fi rezolvat — și asta e un „dacă” mare —, uniformele școlare obligatorii ar putea intra în vigoare cel mai devreme din anul școlar următor adoptării legii. Întrebarea care rămâne deschisă nu e dacă uniformele sunt o idee bună sau proastă. E dacă statul român este pregătit, de această dată, să facă mai mult decât să voteze o lege.