Trei luni de criză politică fără ieșire și publicistul Ion Cristoiu ajunge la o concluzie pe care puțini au îndrăznit s-o rostească: fostul președinte Traian Băsescu ar putea fi soluția pentru funcția de prim-ministru. Nu e o nominalizare oficială — e o ipoteză lansată public, cu argumente, de unul dintre cei mai urmăriți comentatori politici din România.
Propunerea nu vine din neant. Guvernul condus de Ilie Bolojan a căzut, negocierile dintre formațiunile politice nu au dus nicăieri, iar mai multe nume vehiculate pentru funcția de premier au fost retrase sau respinse pe rând. România funcționează fără un executiv cu puteri depline — o situație care pune presiune pe orice decizie de guvernare curentă, de la plata salariilor bugetarilor până la relațiile cu instituțiile europene. Cristoiu nu e primul care observă că blocajul are nevoie de un nume cu greutate. Numai că numele pe care îl propune el vine cu un bagaj politic consistent — în ambele sensuri.
Argumentele lui Cristoiu: pragmatism și experiență de administrare
Publicistul a explicat clar de ce îl consideră pe Băsescu potrivit pentru Palatul Victoria. Primul argument e unul de substanță: „În primul rând, și ca președinte a fost premier, a făcut foarte multe lucruri care țin de premier, are o mare experiență de administrare.” E o referire directă la stilul de conducere din mandatele prezidențiale, când relația cu Executivul era, în opinia multora, una de coordonare directă, nu de distanță instituțională.
Al doilea argument e temperamental. „Este un tip extraordinar de pragmatic. Deci, ca premier, chiar ar fi foarte bun, că așa trebuie să fie premierul. Pragmatic și chitit pe rezolvarea problemelor”, a spus Cristoiu. Un premier eficient nu e neapărat cel mai popular, ci cel care poate lua decizii ferme fără să se blocheze în negocieri interminabile. Cristoiu a invocat și perioada guvernului Emil Boc — tăierile de salarii din 2010, deciziile de austeritate — ca dovadă că Băsescu știe cum funcționează un executiv din interior. Asta e, de altfel, și sabia cu două tăișuri a acestui scenariu.
De ce scenariul e mai complicat decât pare
Traian Băsescu nu a fost nominalizat oficial pentru nicio funcție. Cristoiu lansează o opinie, nu o propunere politică. Și asta face toată diferența. Pentru ca un fost președinte să devină premier, ar trebui mai întâi să existe o propunere venită dintr-o formațiune politică sau dintr-o majoritate parlamentară care să susțină nominalizarea. Băsescu nu mai conduce nicio structură de partid și nu mai are o prezență organizată în Parlament. Practic, ar fi nevoie ca o altă forță politică să-l preia și să-l propună — ceea ce ridică imediat întrebarea: cine și de ce?
Bagajul de imagine al lui Băsescu e cunoscut. Are admiratori fideli, în special în rândul generației care l-a votat de două ori la prezidențiale. Are și adversari la fel de fermi. Un premier are nevoie de o majoritate parlamentară care să-l susțină, iar e greu de construit o majoritate în jurul unui om atât de polarizant, mai ales acum, când ecuația politică e deja fragmentată. Din punct de vedere constituțional, nimic nu interzice unui fost președinte să ocupe funcția de premier. Dar posibilul constituțional și posibilul politic sunt două lucruri cu totul diferite.
Ce urmează și ce merită urmărit
Deocamdată, scenariul Băsescu premier există doar în comentariul lui Ion Cristoiu. Faptul că a ajuns să fie discutat public spune mai mult despre profunzimea crizei politice decât despre șansele reale ale fostului președinte de a ajunge la Palatul Victoria. Când o criză de guvernare se prelungește suficient, încep să apară pe masă variante care în condiții normale nu ar fi luate în calcul.
1
2
3
4Ce merită urmărit în zilele următoare: dacă vreun lider de partid preia sau respinge explicit această idee, dacă Băsescu însuși comentează public propunerea și dacă negocierile dintre principalele formațiuni politice produc un alt candidat credibil înainte ca presiunea să devină de nesuportat. Oricare dintre aceste semnale va spune mai mult decât orice analiză de acum. Până atunci, ipoteza lui Cristoiu rămâne exact ce este: un test al temperaturii politice, nu un plan de guvernare.