Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii, a tranșat pe 2 septembrie 2026 o dezbatere care circulă de luni bune: indexarea pensiilor și salariilor în 2027 nu e blocată de Bruxelles. Problema e alta, și e mai greu de rezolvat.
Declarațiile vin într-un moment de incertitudine guvernamentală acută — România are un Executiv fără drepturi depline, iar negocierile pentru desemnarea unui nou premier sunt încă în desfășurare. Orice promisiune despre bugetul pe 2027 plutește, deocamdată, fără un guvern care să o poată asuma.
Bruxelles-ul nu oprește indexarea pensiilor și salariilor
Pîslaru a fost explicit: „Nu există vreun motiv de îngrijorare că nu ne-ar lăsa Bruxelles-ul să facem aceste indexări.” Comisia Europeană nu are competența directă să interzică o majorare salarială sau o indexare a pensiilor — asta e, juridic, adevărat. Ce poate face Bruxelles-ul este să condiționeze accesul la fonduri europene sau să emită recomandări în cadrul semestrului european, dacă deficitul bugetar scapă de sub control. România se află sub procedura de deficit excesiv de mai mulți ani, ceea ce înseamnă că orice cheltuială suplimentară trebuie justificată cu surse clare de finanțare.
„Va trebui să arate cum își construiește bugetul în mod responsabil”, a spus Pîslaru. Cu alte cuvinte, indexarea e posibilă — dar numai dacă banii există undeva în buget. Nu e o cerință arbitrară impusă din afară; e regula de bază a oricărei politici fiscale sustenabile, cu atât mai mult pentru o țară care și-a depășit de mult marja de confort la capitolul deficit.
Bugetul pe 2027, singura variabilă care contează cu adevărat
Ministrul a punctat ceva important, și a făcut-o cu o urmă vizibilă de iritare față de discursul politic din campanie: „Uitându-mă la niște programe politice lansate recent, e foarte amuzant să constați că iar ni se promit cai verzi pe pereți fără să se indice sursa de bugetare și cum intri în buget cu acele lucruri.” Nu e o remarcă de conjunctură — e o critică la adresa unui model de promisiuni electorale care se repetă ciclic și care, de fiecare dată, lasă în urmă fie promisiuni neîndeplinite, fie deficite mai mari.
Detaliul care schimbă tot: de la 1 iulie 2026, salariul minim brut a urcat la 4.325 de lei, o creștere de 6,8%, adică plus 275 de lei brut. Economistul Adrian Negrescu a calculat că, pentru angajat, câștigul real e de aproximativ 125 de lei net — aproape nimic la o inflație de 10%. Pentru angajatori, costul per salariat cu salariul minim crește cu circa 400 de lei. Statul încasează mai mult din contribuții. Această dinamică arată că majorările salariale fără o politică fiscală coerentă în spate redistribuie povara fără să crească în mod real puterea de cumpărare — un avertisment relevant și pentru orice viitoare indexare a pensiilor.
Ce se întâmplă concret cu pensiile și salariile în 2027
Pîslaru nu a promis indexarea — a spus că ea e posibilă dacă bugetul e construit bine. Diferența nu e mică. Un ministru interimar nu poate lua angajamente bugetare pentru anul următor; asta va fi treaba viitorului guvern, care trebuie mai întâi format. Calendarul e strâns: bugetul pe 2027 trebuie depus la Parlament înainte de 15 noiembrie 2026. Dacă un guvern cu drepturi depline nu e instalat rapid, toată discuția despre indexare riscă să devină teoretică — nu pentru că e imposibilă tehnic, ci pentru că nu există cine să o asume politic și să o pună pe hârtie la timp. Indexarea pensiilor presupune, prin legea în vigoare, ajustarea cu rata inflației plus un procent din creșterea reală a salariului mediu brut. La câteva milioane de pensionari, fiecare punct procentual de inflație înseamnă miliarde de lei în plus la cheltuielile statului.
1
2
3
4Pîslaru a spus că responsabilitatea e politică. Are dreptate. Dar responsabilitatea politică înseamnă să pui cifre concrete lângă promisiuni, nu să muți vina pe Bruxelles când ecuația nu se închide. Pensionarii și salariații din România au auzit de prea multe ori că urmează majorări ca să mai ia de bun orice anunț fără să vadă și sursa de finanțare. Întrebarea cu adevărat importantă nu e dacă se poate indexa — e cine conduce țara pe 15 noiembrie și ce scrie în proiectul de buget pe care îl depune.