Cornel Palade are 70 de ani, o carieră de comedie întinsă pe trei decenii și, din toamna anului trecut, niciun proiect în televiziune. A ieșit din junglă, și-a cerut singur eliminarea din „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”, s-a întors acasă — și a rămas acolo. Nu din amărăciune, spune el. Pur și simplu, pentru că așa stau lucrurile.
Ultima apariție notabilă a fost tocmai la PRO TV, în emisiunea de supraviețuire filmată în Republica Dominicană. Două săptămâni în junglă, la 70 de ani — nu e puțin lucru. Dar Palade nu a dus participarea până la capăt. Și-a cerut eliminarea și a plecat. De ce anume, nu a explicat în detaliu public. Cert este că după întoarcerea în țară nu a urmat niciun angajament nou în televiziune. Și mai e ceva: Romică Țociu, partenerul lui de scenă de peste 30 de ani, nici el nu joacă alături de Palade în nicio producție comună în momentul de față. Duo-ul care a umplut săli și a marcat o generație întreagă de spectatori funcționează, deocamdată, doar la nivel de prietenie și telefoane date din vacanță.
Cornel Palade, fără proiecte TV: „Trăiesc ca o plantă”
Palade nu pare să dramatizeze. „Nu am proiecte, stau acasă. Sunt pensionar, trăiesc ca o plantă. Asta este. Domnu Țociu este bine și el, era prin vacanță. Chiar m-a sunat, zilele trecute, să îmi povestească ce a făcut pe acolo. Ce să facem? Dăm înainte”, a declarat actorul pentru Click! E un citat scurt, dar spune mult. Nu e amar, nu e resemnat în sens tragic — e pur și simplu calm față de o realitate pe care și-a asumat-o.
Pentru cineva care a trăit decenii în ritmul turneelor, al sălilor pline și al camerelor de televiziune, „trăiesc ca o plantă” e o frază cu greutate. Nu e plângere — e constatare. Și tocmai de aceea rămâne în minte.
Fiica Adei, stabilită la Londra. Un tată care știe ce să gătească, dar nu știe când vine ea acasă
Dincolo de absența proiectelor TV, există un alt fir care explică, poate, și starea de spirit a actorului. Fiica lui, Ada, are 33 de ani și locuiește la Londra de doi ani. S-a mutat în plin val pandemic, în căutarea unui drum profesional în teatru. Decizia i-a aparținut în totalitate și, prin toate semnele, a luat-o serios — muncește, construiește ceva acolo. Pentru Cornel Palade, distanța asta nu e indiferentă.
„Fiica mea Ada este bine, muncește, aleargă, este la Londra. Ar trebui să vină vara aceasta acasă, dar nu știu exact când. Ea o să decidă, în funcție de cum are și timp, de programul său. Nu știu cu ce o aștept acasă când o să vină, ei îi place tot ce gătesc eu, deci nu îmi fac probleme că nu o să îi placă mâncarea pe care o să o gătesc acasă. Nu știu dacă o să rămână acolo sau nu, vedem. Știți cum este în anii tinereții? Lucrurile se mai schimbă odată cu trecerea timpului”, a spus Palade. Fraza despre mâncare e mică și caldă. Un tată care nu știe când vine fiica lui acasă, dar știe exact ce să gătească pentru ea — asta e o formă de dragoste pe care orice om de 40 de ani o recunoaște imediat.
Romică Țociu, după 33 de ani de parteneriat: „Eu îl iubesc pe omul ăsta”
Palade și Țociu nu mai apar împreună pe scenă de câțiva ani. Asta a generat speculații — despărțire profesională, neînțelegeri, drumuri separate. Realitatea pare mai simplă: doi oameni ajunși la o vârstă la care ritmul se schimbă, fiecare cu propriul calendar, dar prietenia intactă. La o ediție de Paște a unei emisiuni TV, cei doi au apărut împreună, au făcut un scurt număr de comedie și au vorbit despre relația lor. Iar Romică Țociu a spus-o direct: „Să-mi uiți numărul de telefon, băi, moldovean fără noroc! Fără mine, erai un nimeni.” Gluma funcționează exact invers față de ce spune.
1
2
3
4Țociu a continuat, de data aceasta fără ironie: „După cum se vede, emoția mă sugrumă, pentru că despărțirea de Cornel nu poate fi decât o glumă. Dincolo de faimă, de turnee, dincolo de orice bani, eu îl iubesc pe omul ăsta de vreo 33 de ani!” Niciun proiect comun nou nu e anunțat. Vara aceasta ar putea aduce vizita Adei la București — dacă programul îi permite. Iar Cornel Palade, fără proiecte și fără grabă, rămâne acasă și gătește. La 70 de ani, după decenii în reflectoare, el numește asta „dăm înainte” — și poate că e cel mai onest răspuns posibil.