Conducerea PSD s-a reunit luni la Sinaia cu o agendă clară: găsirea unei majorități care să susțină un nou guvern înainte de startul sesiunii parlamentare. Partidul merge la consultările de la Cotroceni cu două variante, ambele cu Sorin Grindeanu în centrul calculului politic.
Consiliul Politic Național al PSD s-a reunit începând cu ora 11:00, iar de la ora 15:00 a urmat reuniunea grupurilor parlamentare. Nu e o întâlnire de rutină. România trăiește de patru luni fără un guvern instalat legitim, după ce Parlamentul a demis Guvernul Bolojan pe 5 mai — patru luni în care fiecare tentativă de a forma o majoritate a eșuat sau a rămas pe hârtie.
Cele două variante cu care social-democrații merg la Cotroceni
Prima variantă, și cea preferată de partid, e un guvern minoritar cu Sorin Grindeanu premier. Potrivit surselor citate de Adevărul, PSD a reușit să coaguleze o majoritate în jurul acestei formule: UDMR, reprezentanții minorităților naționale, grupul suveraniștilor condus de Victor Ponta și câțiva parlamentari din aripa conservatoare a PNL. Voturile UDMR sunt decisive — fără ele, matematica nu funcționează — iar Grindeanu le-a asigurat colegilor că formațiunea maghiară va susține noul executiv. Chiar și el recunoștea la începutul lui august că majoritatea nu exista încă: „Eu cred că suntem cel mai aproape în a face această majoritate și ne vom intensifica eforturile în a obține aceste lucruri.”
A doua variantă acceptată de social-democrați e un premier tehnocrat, cu condiția că guvernul format să fie unul politic, nu tehnic. Și aici apare un nume deja cunoscut: Eugen Tomac. Sursele citate susțin că liderii PSD se așteaptă ca Nicușor Dan să îl desemneze din nou pe Tomac dacă prima variantă e respinsă. Președintele însuși a recunoscut că varianta Tomac ar fi trebuit adoptată cu trei-patru luni în urmă: „Cred că conștientizăm cu toții că ar fi fost bine ca varianta Tomac să treacă acum trei sau patru luni, când a fost.” Acea recunoaștere spune, de fapt, tot ce trebuie știut despre cum s-a ajuns aici.
De ce PNL și USR nu mai contează în acest calcul
Situația din Parlament e mai simplă decât pare la prima vedere. PNL și USR au anunțat deja că nu vor vota niciun guvern în care sunt miniștri PSD, indiferent cine îl conduce. Practic, cele două partide s-au autoexclus din orice negociere reală, ceea ce a obligat PSD să caute sprijin în altă parte — și l-a găsit, cel puțin pe hârtie, într-o combinație inedită de UDMR, minorități naționale, suveraniști și conservatori din PNL.
E o majoritate fragilă, construită din blocuri cu interese foarte diferite. Câtă durată de viață poate avea un guvern susținut de o astfel de coaliție? Răspunsul sincer e că nimeni nu știe. Dar pentru moment, PSD calculează că e suficient ca să treacă votul de învestitură. Ce urmează după rămâne un capitol deschis, iar tocmai existența unui scenariu de rezervă — Tomac, dacă Grindeanu pică — arată că partidul știe că prima opțiune nu e garantată.
Calendarul care urmează și miza reală a acestei crize
Nicușor Dan a anunțat că la începutul lui septembrie reiau consultările cu partidele parlamentare. Decizia de desemnare a unui premier ar putea veni în prima sau a doua săptămână a lunii — dacă discuțiile nu se blochează din nou. Patru luni de criză politică nu sunt o cifră abstractă: înseamnă un guvern interimar fără putere deplină de decizie, proiecte blocate și un mesaj prost trimis partenerilor europeni într-un an în care România are nevoie de credibilitate pentru fondurile europene.
Reuniunea de la Sinaia e ultima pregătire înainte de o săptămână care ar putea fi decisivă. PSD intră în ea cu o strategie articulată și cu o majoritate declarată. Dacă aceasta rezistă la numărătoarea reală a voturilor din Parlament, România ar putea avea un guvern instalat înainte de jumătatea lui septembrie. Dacă nu rezistă, blocajul se prelungește — și nimeni din clasa politică nu mai poate pretinde că nu știa la ce duc lunile de tergiversare.