Urechelnita este o planta de origine montana, creste in grqadini, pe zidurile din piatra, pe acoperisurile de caramida ale caselor. Popular, se mai numeste iarba ciutei, iarba lupului, iarba de urechi, urechea matei, rasfug sau radacina casei. Planta are un aspect foarte frumos, motiv pentru care a fost si este raspandita, ca planta decorativa, in special in gradinile cu colturi pietruite, gradini japoneze etc. Are aspectul unei rozete formate din nenumarate frunze carnoase. In centru acestei rozete creste o tulpina inalta de pana la 40 cm ce poarta flori frumoase ca niste stelute de culoare roz. Frunzele carnoase si foarte suculente se folosesc in aplicatii direct pe piele in bolile de piele, zona zoster sau pentru umectarea unui ten aspru. Efectul curativ este deosebit. Se culege numai in stare proaspata, frunzele carnoase se culeg incepand cu luna martie pana la mijlocul lunii octombrie.
Urechelnita se foloseste sub forma de suc proaspat extras din frunzele carnoase care se taie pe lungime apoi se pun pe marginea unei farfurii adanci si se lasa sa se scurga. Cu acest suc se tamponeaza partile de piele afectate de eczeme.
Pentru tratarea unei malformatii cutanate congenitale, angiomul cutanat, numita popular si “pete de vin”, ce apar pe fata sau pe maini, se foloseste sucul de urechelnita extras din frunzele carnoase in stare proaspata. Se ung petele cu acest suc. Acelasi suc de urechelnita se mai foloseste pentru tratarea altor boli de piele precum erizipel, lentigo, alunite, pigmentare, pete din nastere sau pete senile. In cazurile de zona zoster, sucul de urechelnita este foarte bun pentru calmarea durerilor foarte mari pe traiectul unui nerv.
Mod de folosire:
Suc – din frunzele carnoase, culese in stare proaspata din martie pana in octombrie se taie pe lungime, se pun pe marginea unei farfurii adanci si se lasa sa se scurga. Cu sucul obtinut se tamponeaza pe locurile afectate de boli de piele sau alergii.
Rol decorativ și simbolistică
- A fost folosită tradițional pe acoperișurile caselor nu doar pentru aspect, ci și din credința că protejează locuința de trăsnete și foc.
- În grădinile moderne, este plantată în rock garden, aranjamente de tip japonez și jardiniere suspendate.
Proprietăți terapeutice suplimentare
- Are efect antiinflamator, cicatrizant și calmant.
- Este folosită pentru arsuri ușoare, înțepături de insecte, iritații.
- Sucul are efect ușor antimicrobian și astringent, util în eczeme și dermatite.
Alte întrebuințări în fitoterapie
- În unele tradiții populare, frunzele erau zdrobite și aplicate pe bătături sau negi.
- Se mai folosește pentru calmarea durerilor de urechi (de unde și numele popular), punându-se câteva picături din suc în ureche, dar această practică necesită precauție și recomandare medicală în prezent.
Utilizări medicinale și tratamente cu urechelniță
Urechelnița este apreciată în fitoterapie pentru frunzele sale suculente, bogate în apă și substanțe cu efect antiinflamator, calmant și cicatrizant. Se folosește exclusiv proaspătă și doar pentru uz extern.
1. Tratarea afecțiunilor pielii
- Eczeme și iritații cutanate – se aplică suc proaspăt obținut prin stoarcerea frunzelor.
- Piele uscată și aspră – frunza tăiată se freacă direct pe zonele uscate pentru hidratare.
- Lentigo (pete pigmentare), pete de vârstă, pete congenitale (pete de vin) – zonele afectate se tamponează zilnic cu suc.
- Alunițe sau pigmentări – aplicare locală repetată cu suc, dar doar la recomandarea medicului dermatolog.
- Erizipel – tradițional, se folosea ca adjuvant pentru reducerea inflamației.
2. Zona Zoster
- Sucul de urechelniță se aplică local pe zonele afectate pentru calmarea durerii și reducerea inflamației.
- Se repetă de mai multe ori pe zi, pe pielea curată.
3. Arsuri ușoare și înțepături de insecte
- Frunza tăiată pe lungime se aplică direct pe arsură sau înțepătură.
- Are efect răcoritor, calmant și cicatrizant.
4. Afecțiuni ale urechii (otită, dureri de ureche)
- În tradiția populară, câteva picături de suc se puneau în ureche pentru calmarea durerii.
- Atenție: această practică nu este recomandată fără consult medical, pentru a evita riscul de infecții sau leziuni.
5. Calmarea bătăturilor și negilor
- Frunza zdrobită sau sucul se aplică local, protejând zona cu un pansament, până când formațiunea se înmoaie.
Moduri de preparare și aplicare
- Suc proaspăt: Se obține prin tăierea frunzelor și lăsarea lor să se scurgă într-un vas sau prin zdrobire. Se folosește imediat.
- Frunză aplicată direct: Tăiată în două și pusă cu partea cărnoasă pe zona afectată.
- Cataplasme: Frunze zdrobite puse între două bucăți de tifon și aplicate pe piele.
Precauții importante
- Doar uz extern, nu se consumă intern, deoarece poate provoca iritații.
- Testează pe o zonă mică înainte de aplicarea pe suprafețe extinse (pot apărea reacții alergice).
- Nu înlocuiește tratamentele medicale recomandate de specialist, mai ales în cazuri grave.
