Primăvara, când intri într-o livadă netunsă de câțiva ani, vezi imediat ce nu e în regulă. În mijlocul coroanei apar bețe groase, drepte, crescute în sus, cu frunze mari și muguri puțini. Sunt lăstarii lacomi. Par puternici, dar nu fac rod. Consumă apa și hrana pomului și o duc pe lemn, nu pe fruct.
Lăstarii lacomi apar când pomul e forțat. Fie a fost tăiat prea tare, fie a înghețat, a fost atacat de boli sau a primit prea mult azot. Pomul încearcă să se refacă și împinge creșteri rapide din muguri care stăteau adormiți.
Mărul și părul nu rodesc pe ramuri lungi. Ele fac fructe pe ramuri scurte, vechi de doi, trei ani, așezate pe crengile principale și pe trunchi. Dacă tai aceste ramuri, tai de fapt recolta.
Când intri cu foarfeca, primul lucru este să elimini ramurile care merg spre interiorul coroanei, se freacă între ele sau cresc drept în sus. Astea sunt sursa înghesuielii și a lăstarilor lacomi.
Creșterile de un an mai lungi de jumătate de metru se scurtează cu o treime sau cu jumătate. Tăierea se face deasupra unui mugur orientat spre exterior. Din el va porni o ramură nouă, bine luminată, care va forma lemn de rod.
Ramurile de sus trebuie să fie mai scurte decât cele de jos. Așa se păstrează echilibrul și seva nu mai fuge doar în vârf.
Dacă pomul e prea înalt, nu îi retezi pur și simplu vârful. Cauți o ramură laterală sănătoasă și muți creșterea pe ea. Tai axul principal exact deasupra acelei ramuri.
Ramurile verticale care concurează cu trunchiul se scot sau se scurtează. Coroana trebuie să fie deschisă, să intre lumina.
Când tai o ramură groasă, nu lași ciot. Ciotul e invitație pentru alți lăstari lacomi. Tăierea se face la baza ramurii, pe inelul de ramificație.
Rănile mari se ung cu pastă cicatrizantă. Pomul închide mai repede și nu mai reacționează cu lăstari de apă.
Nu tăia drastic într-un singur an. Dacă reduci mult coroana dintr-o dată, pomul explodează cu lăstari lacomi. Rărirea și coborârea se fac treptat, pe doi sau trei ani.
Perioada bună pentru tăiere este după căderea frunzelor sau primăvara devreme, înainte să pornească seva. Gerul mare și mugurii porniți nu sunt momente bune.
Lăstarii lacomi pot fi controlați și vara. Cei tineri se pot rupe cu mâna. Cei mai groși se taie. Dacă dintr-un punct ies mai mulți, păstrezi doar pe cei bine poziționați.
Unii lăstari pot fi transformați în ramuri bune. Dacă îi apleci din poziția verticală spre orizontal, creșterea se încetinește și apar muguri de rod. O ramură aproape orizontală intră mult mai repede pe producție.
Lumina și hrana contează. Zonele umbrite scot mai mulți lăstari lacomi. Prea mult gunoi de grajd proaspăt sau îngrășământ azotat face același lucru.
Mai este ceva ce contează enorm și aproape nimeni nu îl spune clar. Lăstarii lacomi nu apar doar din tăiere greșită. Apar și din dezechilibrul dintre rădăcină și coroană. Dacă pomul are un sistem radicular puternic și tu îi tai mult din coroană, rădăcina continuă să pompeze apă și nutrienți, iar surplusul se duce în lăstari lacomi. De asta pomii tineri, viguroși, fac mai mulți decât cei bătrâni.
Contează mult și unghiul ramurii la tăiere. Când tai deasupra unui mugur care privește în sus, creezi un viitor lăstar lacom. Când tai deasupra unui mugur orientat lateral sau în jos, forțezi formarea unei ramuri mai calme, care va lega muguri de rod.
Există și un efect al luminii care nu se vede imediat. În coroanele dese, pomul nu poate forma muguri de rod în interior. În anul următor, din acele zone pornesc lăstari lacomi, ca o încercare de a ieși la soare. Dacă deschizi coroana corect, în doi ani apar pintenii de rod și lăstarii lacomi dispar aproape de la sine.
O altă capcană este tăierea de iarnă pe vreme foarte rece. Lemnul îngheață la tăiere, celulele crapă, iar primăvara pomul reacționează ca și cum ar fi fost rănit grav. Răspunsul lui sunt lăstarii lacomi.
Și solul joacă un rol mare. Pe terenurile bogate, cu mult azot și multă apă, pomii sunt forțați să crească vegetativ. Pe soluri mai sărace, dar bine aerate, aceiași pomi intră mai repede pe rod și scot mai puțini lăstari lacomi.
Un detaliu mic, dar important. Dacă tai o ramură mare și nu lași niciun mugur sub tăiere, pomul va împinge mai sus lăstari lacomi ca să refacă zona. Dacă lași un mic pinten sau o ramură laterală, reacția este mult mai calmă.
În practică, un pom care face puțini lăstari lacomi este un pom echilibrat. Când îi vezi mulți, nu e un semn de forță, ci de stres.
Un pom aerisit, tuns cu măsură și bine luminat nu are nevoie să se apere cu lăstari inutili. Își duce toată energia acolo unde contează, în flori și în fructe.
