Coaja merilor joacă un rol esențial în protecția trunchiului împotriva șocurilor mecanice, a temperaturilor extreme și a pierderii excesive de apă. Atunci când apar crăpături, acestea nu sunt doar o problemă estetică, ci pot afecta serios sănătatea pomului. Apa pătrunde în fisuri, iar la îngheț se dilată și rupe țesuturile. Microorganismele patogene și insectele găsesc aici un loc ideal pentru a se instala, iar dacă nu se iau măsuri rapide, lemnul începe să putrezească, iar pomul poate chiar să moară.
Cele mai frecvente cauze care duc la apariția crăpăturilor sunt factorii climatici, dăunătorii, bolile și greșelile de îngrijire. Iarna, gerurile puternice provoacă așa-numitele „arsuri de îngheț”. Apa sau seva din țesuturi se dilată la îngheț, iar coaja crapă. În special suferă soiurile aduse din zone mai calde și pomii slăbiți. Primăvara devreme apar și arsurile solare: ziua trunchiul se încălzește de la razele soarelui și reflexia zăpezii, iar noaptea temperaturile scad brusc, ceea ce duce la fisuri. Tot la capitolul cauze intră și greutatea zăpezii ude sau a fructelor, care pot forța ramurile și coaja la punctul de prindere. Iepurii și rozătoarele rod frecvent scoarța pomilor tineri, uneori circular, ceea ce duce la moartea copacului. În plus, coropișnițele și mai ales gândacul de scoarță pot săpa galerii sub coajă, întrerupând circulația sevei. În cazuri grave, coaja crapă și se desprinde. Printre bolile grave, cel mai periculos este cancerul negru, cauzat de o ciupercă care distruge progresiv țesuturile.
Metodele de intervenție depind de cauză și de gravitatea leziunii. În cazul fisurilor de îngheț, rana se curăță cu un cuțit bine ascuțit până la țesut sănătos, se dezinfectează cu sulfat de cupru 3% sau o soluție slabă de permanganat de potasiu și se lasă să se usuce. Ulterior se aplică un strat protector. Pentru răni mici, se poate folosi vopsea pe bază de ulei de in. Pentru leziuni mai mari, se prepară o pastă din cenușă, cretă și bălegar sau un amestec de argilă cu bălegar. În cazul cavităților mari, se poate folosi ciment amestecat cu pietriș mărunt sau cărămidă pisată, care se toarnă în gol și se nivelează. Stratul de protecție trebuie verificat anual, pentru că, odată crăpat, permite infiltrarea apei. Pentru arsurile solare procedura este aceeași: curățare, dezinfectare și aplicarea unui strat protector. Dacă fisura este cauzată de greutatea fructelor sau a zăpezii, se recomandă montarea unor suporți sub ramuri și îndepărtarea zăpezii ude. Rozătoarele și iepurii se combat prin deratizare și prin protejarea trunchiurilor cu plasă sau crengi de brad. Pentru gândacul de scoarță, dacă pomul nu este compromis, se injectează insecticide precum Confidor, Bi-58 sau Calypso direct în galerii, apoi acestea se astupă cu mastic, iar întregul pom se stropește. În cazurile grave, arborele se taie și se arde pentru a proteja livada. Dacă este vorba despre cancer negru, zonele afectate se scot cu o rezervă de țesut sănătos, se dezinfectează și se ard resturile. Tăieturile se protejează cu pastă sau vopsea, iar pomul se tratează preventiv cu lichid Bordeaux 3%.
Greșelile de fertilizare sunt și ele o cauză. Dacă pomii primesc prea puțini nutrienți, sunt slăbiți și se îmbolnăvesc mai ușor. Excesul de azot, mai ales în a doua parte a verii, determină o creștere exagerată, iar coaja, mai puțin elastică, crapă. De aceea, fertilizarea trebuie făcută echilibrat, în funcție de vârsta pomului și de sol. O altă cauză importantă este tăierea incorectă. Tăieturile greșite lasă cioate mari sau scobituri în trunchi, care devin porți de intrare pentru boli și apă. Golurile trebuie curățate, dezinfectate și umplute cu ciment sau pastă, apoi netezite. În viitor, ramurile trebuie tăiate corect, fără a lăsa muchii sau gropi.
Prevenția este cea mai bună soluție. Trunchiurile merilor se albesc primăvara și toamna cu var amestecat cu sulfat de cupru, până la prima ramificare, pentru a le proteja de soare, îngheț și dăunători. După recoltare și din nou la început de primăvară, livada se stropește cu lichid Bordeaux și insecticide, pentru a reduce rezerva de boli și insecte. Tinerii pomi și soiurile mai sensibile trebuie protejați peste iarnă prin mulcirea bazei cu compost și prin înfășurarea trunchiului cu crengi de brad sau materiale speciale respirabile. Acestea asigură și protecție împotriva iepurilor. Pentru rozătoare mici, ajută și mirosul de sulfat de cupru din amestecul de văruit.
Rețeta veche folosită de grădinari acum 70-80 de ani, cu ceară, seu nesărat și colofoniu, menționată ca fapt istoric, dar nu recomandată azi.
Opinia autoarei că folosirea clasicului „mastic pentru pomi” (sau var de grădină) nu este întotdeauna cea mai bună soluție, pentru că poate provoca macerarea scoarței, mai ales în anii ploioși.
Observația despre fertilizare: pomii suprasaturați cu azot la sfârșitul verii cresc forțat și crapă mai ușor, pe când cei „subnutriți” rămân slabi și vulnerabili la boli și dăunători.
Detaliul tehnic privind albirea: se recomandă ca stratul să fie aplicat până la prima ramificație a coroanei, adică la cel puțin 1 metru înălțime, nu doar la nivelul bazei.
Particularitatea protecției cu ruberoid: aceasta apără de șoareci, dar materialul nu respiră, ceea ce poate duce la „înăbușirea” scoarței dacă nu este înlăturat la timp.
Coaja crăpată la măr este un semnal de alarmă. Fie că e vorba de îngheț, soare, boli sau dăunători, fiecare cauză are un tratament specific. Dacă intervențiile se fac la timp și corect, pomii își revin și continuă să rodească. În plus, cu un program constant de prevenție, se pot evita cele mai multe probleme, iar livada va rămâne sănătoasă și productivă.
Rețete practice pentru tratarea crăpăturilor la meri
1. Soluție simplă dezinfectantă
Se dizolvă 30 g sulfat de cupru într-un litru de apă caldă. Se aplică cu pensula direct pe zona curățată până la lemn sănătos. Aceasta distruge sporii de ciuperci și bacteriile.
2. Pastă din cenușă și cretă
Se amestecă părți egale de cenușă de lemn și cretă măcinată, apoi se adaugă bălegar proaspăt până se obține o pastă ca smântâna groasă. Se aplică pe crăpătură și se nivelează cu cuțitul. Pasta hrănește și protejează în același timp.
3. Amestec de argilă și bălegar
Se combină argilă galbenă cu bălegar bine fermentat, în părți egale. Se adaugă apă cât să devină o pastă lipicioasă. Este una dintre cele mai vechi și mai eficiente metode de protejare a rănilor.
4. Soluție pentru răni adânci
Pentru găuri mari sau crăpături ce au format aproape un dublu, se prepară un amestec din ciment, nisip fin și puțin pietriș. Se toarnă în gol după ce zona a fost dezinfectată și uscată. Se nivelează și se lasă să se întărească. Trebuie verificat anual.
5. Vopsea pe bază de ulei de in
Pentru fisuri mici se poate folosi vopsea pe bază de ulei de in (nu vopsea sintetică). Aceasta formează o peliculă protectoare și lasă țesuturile să respire.
6. Soluție de urgență primăvara devreme
Dacă nu ai la îndemână altceva, poți prepara o pastă rapidă din lut galben și puțină balegă de vacă sau cal. Se aplică imediat după curățare și se fixează cu o bucată de pânză în jurul trunchiului. Protecția durează până faci un tratament mai complex.
