Pe 21 mai 2026, calendarul ortodox aduce o zi rară și încărcată de semnificații. În aceeași joi sunt prăznuiți Sfinții Împărați Constantin și Elena, este sărbătorită Înălțarea Domnului și este marcată Ziua Eroilor. Pentru mulți credincioși, întrebarea practică apare imediat: ce se dă de pomană în această zi și ce nu se face, de fapt, la un praznic împărătesc?
Înălțarea Domnului nu are dată fixă. Ea se sărbătorește întotdeauna la 40 de zile după Paște, într-o zi de joi. În 2026, Paștele ortodox a fost pe 12 aprilie, iar Înălțarea cade pe 21 mai. Calendarul ortodox consemnează în aceeași zi și prăznuirea Sfinților Împărați Constantin și Elena, iar Patriarhia Română a anunțat că pe 21 mai 2026 va fi celebrată și Ziua Eroilor.
Este, așadar, o zi cu bucurie liturgică, nu o zi obișnuită de pomenire. Asta schimbă și felul în care trebuie înțelese pomenile, coliva și parastasele.
În limbaj popular, oamenii spun simplu: „dau ceva de pomană”. În rânduiala bisericească însă trebuie făcută diferența între milostenie, pachet împărțit pentru sufletul celor adormiți și parastas ca slujbă specială. Înălțarea Domnului este praznic împărătesc, adică o mare sărbătoare legată direct de Mântuitorul Iisus Hristos. La astfel de sărbători, rânduiala generală este că nu se săvârșesc parastase obișnuite, pentru că centrul zilei este praznicul, bucuria și Sfânta Liturghie. În explicațiile liturgice privind zilele în care nu se slujește parastasul sunt menționate praznicele împărătești, adică sărbătorile Mântuitorului și ale Maicii Domnului.
De aici vine și răspunsul pe care mulți preoți îl dau credincioșilor: de Înălțarea Domnului nu se face parastas obișnuit și, în mod normal, nu se pregătește colivă ca pentru o pomenire clasică. Cine are un soroc important de pomenire în familie ar trebui să vorbească din timp cu preotul paroh. În multe parohii, pomenirea se poate muta într-o zi potrivită, de obicei sâmbăta, care rămâne ziua tradițională pentru pomenirea celor adormiți.
Asta nu înseamnă însă că omul nu poate face milostenie. Poate împărți alimente sau obiecte folositoare, cu discreție, fără agitație și fără a transforma praznicul într-un parastas improvizat. Diferența este importantă. Una este să duci colivă, vin și pachete pentru o slujbă de parastas. Alta este să împarți ceva din dragoste, pentru sufletul celor plecați, după Sfânta Liturghie sau în familie, respectând rânduiala locului.
De Înălțarea Domnului, în tradiția populară se împart mai ales bucate care păstrează legătura cu perioada pascală. Se pot da cozonac, pască, ouă roșii, pâine, colaci, dulciuri de casă sau mâncare pregătită curat, după puterea fiecărei familii. În multe sate, oamenii păstrează pentru această zi ouă roșii, iar masa are încă semnele bucuriei pascale. Nu este întâmplător: până la Înălțare, perioada de după Paște rămâne una luminată, legată de Înviere și de arătările Mântuitorului către ucenici.
Unii credincioși aleg să împartă și icoane mici, cărți de rugăciune, candele, lumânări, flori sau obiecte bisericești. Nu valoarea materială contează, ci rostul gestului. Un pachet simplu, dat unui om care chiar are nevoie, poate avea mai mult sens decât o masă mare făcută doar pentru aparență.
În ultimii ani, s-a pierdut uneori măsura. Pomenile au devenit în multe locuri liste lungi de cumpărături, pungi grele, tacâmuri, farfurii, prosoape, haine și obiecte puse aproape mecanic. La o zi ca Înălțarea Domnului, simplitatea este mai potrivită. Sărbătoarea nu cere ostentație. Nu cere întrecere între rude. Nu cere pachete scumpe. Cere rugăciune, participare la slujbă, recunoștință și milostenie făcută cu bun-simț.
Înălțarea Domnului marchează momentul în care, potrivit credinței creștine, Iisus Hristos S-a înălțat la cer, la 40 de zile după Înviere. În tradiția ortodoxă, sărbătoarea este una dintre marile zile ale anului bisericesc. Nu este doar o amintire religioasă, ci un praznic al împlinirii: Hristos, după Înviere, Se înalță la Tatăl, iar ucenicii primesc făgăduința venirii Duhului Sfânt.
În popor, sărbătoarea mai este cunoscută sub numele de Ispas. Există și denumirea de „Paștele Cailor”, folosită în limbaj popular, uneori cu sens glumeț, alteori legată de vechi tradiții rurale. În multe comunități, ziua era ținută cu grijă. Oamenii mergeau la biserică, pregăteau bucate, dădeau de pomană și mergeau la morminte cu flori sau lumânări, în funcție de obiceiul locului.
În 2026, ziua are o încărcătură aparte și pentru că se suprapune cu Sfinții Împărați Constantin și Elena. Această sărbătoare are dată fixă, pe 21 mai, iar anul acesta cade exact în ziua Înălțării. Sfinții Constantin și Elena sunt foarte iubiți în tradiția ortodoxă, iar numele lor sunt purtate de foarte mulți români. În multe familii, ziua va fi și onomastică, și sărbătoare mare, și zi de pomenire a eroilor.
Împăratul Constantin este legat de schimbarea statutului creștinilor în Imperiul Roman și de libertatea acordată credinței creștine, iar mama sa, Elena, este cinstită pentru evlavia și rolul atribuit tradițional în aflarea Sfintei Cruci. Din acest motiv, în calendar apar ca „întocmai cu apostolii”, o formulare care arată importanța lor în istoria creștinismului.
Pentru familiile care au sărbătoriți cu numele Constantin, Elena, Costel, Costin, Nuți, Lenuța sau alte forme derivate, ziua poate deveni foarte aglomerată. Dimineața, mers la biserică. Apoi, masa de familie. Poate și o pomenire discretă pentru cei plecați. Tocmai de aceea este bine ca oamenii să știe ce este esențial și ce este doar obicei adăugat.
Esențială rămâne Sfânta Liturghie. Cine vrea să respecte sărbătoarea merge la biserică, se roagă, aprinde o lumânare și aduce un pomelnic. Pomenirea celor adormiți la Proscomidie și în rugăciunea Bisericii nu este același lucru cu parastasul. Într-o zi mare, accentul cade pe praznic, dar rugăciunea pentru cei plecați nu dispare din viața creștină.
Patriarhia Română a anunțat că de Înălțarea Domnului, joi, 21 mai 2026, va fi celebrată Ziua Eroilor printr-un moment solemn de recunoștință pentru cei care și-au jertfit viața pentru credință, libertate și unitate națională. La ora 12.00, clopotele bisericilor din Patriarhia Română vor răsuna în memoria eroilor români. Cinstirea eroilor în ziua Înălțării a fost instituită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1920, iar ulterior confirmată prin hotărâri sinodale din 1999 și 2001; prin Legea 379/2003, Înălțarea Domnului a fost proclamată și Ziua Eroilor.
Aici apare a treia dimensiune a zilei. Nu este doar sărbătoare religioasă și zi de nume. Este și zi de recunoștință națională. În multe localități se fac slujbe la monumentele eroilor, se depun coroane, se aprind lumânări și se rostesc numele celor căzuți în războaie, în lagăre, în închisori sau în alte momente grele ale istoriei.
Pentru români, Înălțarea are astfel o dublă mișcare: privirea spre cer și privirea spre memorie. Biserica vorbește despre Hristos Cel înălțat, iar comunitatea își amintește de cei care au murit pentru țară, credință și libertate. De aceea, pomana făcută în această zi capătă și un sens de recunoștință. Nu doar pentru rudele plecate, ci și pentru cei care nu mai au pe nimeni să-i pomenească.
Ce poate conține, concret, un pachet împărțit de Înălțare? În varianta cea mai simplă, cozonac, ou roșu, pască sau o felie de pască, fructe, o sticlă mică de apă, poate o lumânare. Dacă familia vrea să împartă mâncare gătită, poate pregăti bucate de sărbătoare, dar fără să exagereze. Nu există o listă unică valabilă în toată țara. Bucovina are unele obiceiuri, Muntenia altele, Moldova altele, Ardealul altele. Satul păstrează nuanțe pe care orașul le-a pierdut sau le-a amestecat.
Important este ca mâncarea să fie curată, proaspătă și dată cu respect. Pomana nu este gunoi alimentar mutat din frigider în punga altuia. Dacă dai, dai ceva bun. Nu neapărat scump, dar bun. O bucată de cozonac făcut în casă, un ou roșu și o lumânare pot spune mai mult decât o pungă plină de produse puse fără rost.
Există și obiceiul ca de Înălțare să se vopsească din nou ouă roșii, în unele zone ale țării. Alte familii păstrează ouă roșii de la Paște sau pregătesc altele pentru masa zilei. Culoarea roșie rămâne legată de Înviere, iar salutul pascal se schimbă în această perioadă.
De la Înălțare până la Rusalii, creștinii se salută cu „Hristos S-a Înălțat!” și răspund „Adevărat S-a Înălțat!”. Este una dintre cele mai frumoase formule păstrate în tradiția ortodoxă, deși în orașe se aude tot mai rar. Salutul nu este o simplă vorbă veche. El arată că sărbătoarea nu rămâne în biserică, ci intră în viața de zi cu zi.
În 2026, Rusaliile ortodoxe cad pe 31 mai, la 50 de zile după Paște, deci perioada dintre Înălțare și Rusalii este scurtă, dar importantă. Ea leagă Înălțarea de Pogorârea Duhului Sfânt, două momente mari ale calendarului creștin.
Pentru cei care vor să meargă la cimitir de Înălțare, gestul este firesc în multe comunități, mai ales pentru că ziua este și Ziua Eroilor. Se pot duce flori, lumânări, se poate face curățenie la morminte și se poate rosti o rugăciune. Dar, din nou, dacă se dorește parastas cu preot, colivă și rânduială completă, cel mai corect este să se discute cu preotul paroh. Obiceiul locului contează, dar rânduiala Bisericii nu trebuie înlocuită cu ce se spune pe internet.
Confuzia cea mai mare apare chiar aici: unii spun că de Înălțare „se fac pomeni”, alții spun că „nu se fac”. Ambele afirmații pot fi înșelătoare dacă sunt rupte din context. Nu se face parastas obișnuit ca într-o sâmbătă de pomenire, pentru că ziua este praznic împărătesc. Dar se poate face milostenie. Se pot împărți bucate. Se pot pomeni eroii. Se pot aprinde lumânări. Se poate merge la biserică. Diferența stă în rânduială și măsură.
Mai există o întrebare practică: se postește de Înălțare? Nu. Înălțarea este sărbătoare mare, iar în 2026 cade într-o joi. Nu este zi de post. Asta înseamnă că alimentele împărțite pot fi de dulce, dacă nu există altă rânduială personală sau locală. Cozonacul, pasca, ouăle roșii și bucatele de sărbătoare sunt potrivite cu specificul zilei.
Pentru cei care vor să dea obiecte bisericești, alegerea trebuie făcută cu grijă. O icoană mică, o carte de rugăciuni, o candelă sau o lumânare pot fi potrivite. Dar nu trebuie transformate în obligație. Nu orice om care primește are nevoie de obiecte. Uneori are nevoie de mâncare. Alteori de medicamente. Alteori de o vorbă bună. Pomana nu este inventar, ci ajutor.
În multe familii, Înălțarea este și momentul în care se încheie perioada emoțională începută la Paște. După săptămânile în care oamenii s-au salutat cu „Hristos a înviat!”, acum spun „Hristos S-a Înălțat!”. Pe masa de sărbătoare apar din nou cozonacul, ouăle roșii, pasca, vinul, friptura sau alte bucate pregătite după tradiția casei. Dar centrul zilei nu este mâncarea. Este praznicul.
Pe 21 mai 2026, o familie credincioasă poate ține ziua simplu și curat. Dimineața merge la biserică. Duce un pomelnic. Aprinde lumânări. Dacă vrea, pregătește câteva pachete cu bucate pascale și le împarte unor oameni apropiați sau unor persoane nevoiașe. Dacă are morți în familie, se roagă pentru ei. Dacă vrea parastas, îl programează într-o zi potrivită, cu binecuvântarea preotului. Dacă are sărbătoriți de Sfinții Constantin și Elena, îi cinstește fără să uite rostul religios al zilei.
Aceasta este măsura sănătoasă a sărbătorii.
Înălțarea Domnului nu este o zi a excesului, ci a așezării. Nu cere pachete multe, fotografii pe rețele sociale sau mese făcute pentru laudă. Cere grijă pentru cei vii, rugăciune pentru cei plecați și recunoștință pentru eroii care nu mai au glas, dar au lăsat în urmă o țară.
Iar în 2026, faptul că Înălțarea cade în aceeași zi cu Sfinții Constantin și Elena face ca 21 mai să fie una dintre cele mai puternice zile din calendarul ortodox al anului. O zi de bucurie, memorie și rânduială. O zi în care se poate da de pomană, dar cu înțelegerea corectă a sărbătorii: nu ca parastas obișnuit, ci ca milostenie făcută în lumina praznicului.
