Când vezi buruieni în grădină sau pe lângă casă, primul impuls e să pui mâna pe sapă. Merită însă să te uiți mai atent. Multe dintre plantele considerate „de aruncat” au fost, generații la rând, hrană obișnuită. Nu delicatese de restaurant, ci mâncare simplă, de sezon, cu gust și valoare nutritivă.
Important de spus de la început: fiecare plantă are contraindicații. Dacă nu ești sigur, nu gusta. Dacă ai probleme de sănătate, consultă un specialist. Ce urmează este informație practică, nu invitație la experimente riscante.
1. Păpădia
Păpădia e probabil cea mai cunoscută plantă comestibilă „din greșeală”. Frunzele tinere merg bine în salate, mai ales combinate cu urzici sau alte verdețuri. Se potrivesc cu ulei și oțet de vin.
Rădăcinile se pot prăji și măcina. Pulberea obținută se fierbe și rezultă așa-numita „cafea de păpădie”, fără cofeină. Frunzele tinere tocate mărunt merg și în supe. Mugurii florali, înainte de deschidere, pot fi murați și folosiți în loc de capere. Din flori se face și dulceață.
2. Brusturele
Brusturele e bogat în vitamina C, E, fier, magneziu și mangan. Rădăcina se folosește la dulce, sub formă de pastă sau gem. Rădăcina tânără, frunzele și tulpinile se pot pune în salate, supe sau mâncăruri gătite.
Se fierbe, se călește, se marinează. Merge foarte bine cu cartofii. Gustul e blând, ușor dulceag.
3. Urzica
Urzica nu mai are nevoie de prezentare. Frunzele tinere se folosesc în supe, mâncăruri de legume, piureuri. Poate înlocui spanacul fără probleme. Uscată și măcinată, devine condiment.
Intră în aluaturi, omlete, umpluturi pentru plăcinte sau paste pentru tartine. Înainte de folosire, frunzele se opăresc cu apă clocotită și se clătesc cu apă rece, ca să-și piardă iuțeala.
4. Pătlagina
Pătlagina are frunze consistente, bogate în substanțe nutritive. Se adaugă în salate, supe, mâncăruri gătite, se poate prăji sau conserva.
Frunzele mari pot fi folosite chiar pentru sarmale vegetale. Pentru consum, frunzele trebuie opărite sau tocate fin, pentru că sunt fibroase. Este folosită și ca plantă furajeră, inclusiv pentru iepuri.
5. Părăluța (purslane, porțulac)
Se consumă doar înainte de înflorire. Lăstarii tineri, cu frunze, se pot mura. Este un preparat tradițional în bucătăria caucaziană.
Frunzele intră în salate proaspete, paste pentru sandvișuri sau umpluturi pentru plăcinte cu brânză. Are un gust ușor acrișor și conține mulți micronutrienți.
6. Loboda
Loboda este apreciată pentru conținutul ridicat de proteină vegetală. Se poate mura sau fermenta, fiind servită lângă mâncăruri picante, pe care le mai domolește.
Frunzele tinere sunt potrivite pentru salate, supe și garnituri. Gustul e apropiat de spanac, dar mai delicat.
7. Pirul
Pirul, dușmanul clasic al grădinarului, este surprinzător de hrănitor. Rădăcinile conțin zaharuri, vitamine și proteină vegetală.
Se usucă, se macină și se adaugă în făină sau cereale. Se pot fierbe și consuma ca garnitură. În trecut, era o sursă de hrană în perioadele grele.
8. Cicoarea
Cicoarea, la fel ca păpădia, este comestibilă în întregime. Rădăcina se usucă, se prăjește și se macină pentru o băutură asemănătoare cafelei.
Frunzele tinere merg crude, în salate. Frunzele mature se fierb, ca spanacul, și se servesc ca garnitură lângă carne.
9. Ceapa sălbatică
Ceapa sălbatică poate fi lăsată intenționat în grădină, ca plantă decorativă și utilă. Se folosesc lăstarii verzi, cu gust mai blând decât ceapa cultivată.
Poate fi folosită ca condiment, dar și murată sau sărată. Înlocuiește fără probleme ceapa verde obișnuită.
10. Salcia de foc, kiprei
Ivan – ceaiul este cunoscut mai ales pentru frunze și flori, folosite în ceaiuri. Mai puțin știut este că rizomii pot fi adăugați în supe, iar din rădăcinile uscate se poate face terci.
Frunzele și lăstarii tineri se pot consuma și cruzi, în salate. Planta era folosită frecvent în alimentația tradițională din nordul Europei.
Un avertisment necesar
Faptul că o plantă este comestibilă nu înseamnă că este potrivită pentru oricine. Pot exista alergii, interacțiuni sau confuzii cu specii toxice. Culege doar plante pe care le recunoști sigur și doar din zone nepoluate.
Multe „buruieni” sunt, de fapt, alimente vechi, uitate. Nu înlocuiesc dieta modernă, dar pot aduce varietate, gust și o legătură directă cu sezonul. Uneori, mâncarea e chiar sub picioarele noastre.
