Zelenski deschide ușa negocierii cu Rusia la Abu Dhabi. Ce se-ntâmplă acum

La Abu Dhabi, în timp ce lumea privește cu reținere, se poartă o negocie care ar putea redecumula conflictul din Ucraina. Marți, 10 noiembrie, a închis ușa după prima zi de discuții trilaterale între Rusia, Ucraina și SUA, mediate și sub observația europenilor.

Negocierile nu au apărut în zori. În urmă cu luni, în ianuarie și februarie, Washingtonul a pus la cale mai întâi consultări pe teme de securitate. Apoi a venit schimbul administrației americane și, cu el, o nouă abordare — mai pragmatică, mai directă. Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump și acum envoy prezidențial, și-a făcut drum la Moscova. A vorbit cu Putin. Și a ieșit cu o evaluare: Moscova crede că pacea e posibilă „sub condițiile potrivite”. Ce-i drept, zis și făcut sunt două lucruri diferite.

Dar contextul exterior explică urgența. Ucraina pierde teritoriu, rând pe rând. Armata mobilizării din țară cade obosită. Occidentul s-a plictisit să doneze veșnic arme unei țări care nu-și poate permite o luptă de uzură până-n 2030. Și atunci s-a zis: poate e momentul să se șadă și să se vorbească. De fapt. Nu doar să se pună semne în Acorduri la Geneva pe care nimeni nu le respectă.

Marți a fost deschidere. Kushner a deschis discuția cu un ton care sună a reparație: nu e vorba de cine a avut dreptate, ci de cum se construiește ceva nou. „Luăm ce a funcționat, identificăm ce a eșuat, și sperăm să creăm un cadru care să ne asigure decenii, chiar secole de pace”, a zis el. Era o mișcare veche, dar pentru asta trebuia să auzi.

Cu toate astea, ce anume s-a discutat? Aici intră în joc faptul că Rustem Umerov, șeful delegației ucrainene și fost ofițer de informații, s-a ținut de cuvinte cu grijă. Securitate. Garanții. Chestiuni umanitare. Nimic despre teritoriu — și asta ar fi trebuit să fie ușor de observat. Pentru că teritoriul e de fapt pe masă, sub masă, și plouă în plafon din cauza lui.

Rusia, prin Vladimir Medinski, șeful delegației sale, a venit cu echipă întărită. Mesajul: suntem serioși. Și cum două delegații care vorbesc în limba rusă (detaliu din surse pe care Zelenski nici nu l-a menționat) pot să ajungă la înțelegeri mai ușor, asta a fost semnalul.

Ce urmează. Miercuri, 11 noiembrie, s-a reluat. Și aici e partea care te ține. Pentru că orice negociere pe o problemă de genul asta nu se rezolvă în zile — se rezolvă în săptămâni, luni, uneori ani. Dar datoria jurnalistului e să zică: ce tocmai s-a pus în mișcare este un lucru care, dacă merge, poate schimba harta Europei. Și dacă nu merge, aceeași hartă rămâne nebuloasă. Asta contează, acum, pentru fiecare dintre cei care urmăresc. Pentru Kiev e despre supraviețuire. Pentru Moscova e despre consolidare. Pentru Europa e despre ce vine după.

Europenii sunt acolo, dar Rusia spune că-s o manevră de imagine, o coafă pentru camerele de luat vederi. Poate. Dar și semnul că nici măcar Bruxellesul nu mai poate sta deoparte. Asta e noul normal: când Statele Unite inițiază ceva, Europa aude doar ecourile. De data asta.