Frunzele care cad toamna din copaci sunt foarte valoroase pentru gradina dumneavoastra deoarece ele contin de doua ori mai multe minerale decat alte ingrasaminte, cum ar fi balegarul. De exemplu, o frunza de artar are mai mult de 5 procente minerale, in timp ce acele de pin contin calciu, magneziu, nitrogen, fosfor si alte elemente intr-un procent de 2,5 din greutatea lor. Acest lucru se explica prin faptul ca majoritatea copacilor au radacini adanci, iar asta le permite sa absoarba minerale mai usor; o mare parte din acele minerale se duce in frunze. De fapt, aceste daruri multicolore care cad din copaci sunt foarte valoroase pentru cantitatile mari de materie organica pe care le contin si care pot imbunatati structura pamantului. Ele ajuta la aerisirea solurilor argiloase, previn uscarea rapida a solurilor nisipoase, absorb apa de ploaie controleaza evaporarea.
Unii oameni se plang ca nu stiu cum sa obtina compost din frunze. Facem o gramada din frunzele din gradina, spun ei, dar fara nici un rezultat. Aceasta este una din plangerile des auzite.
Sunt doua lucruri de care trebuie sa va ocupati pentru ca sa transformati cu succes frunzele in compost:
1. Adaugati nitrogen peste frunze. Nitrogenul este elementul care face sa cresasca temperatura in interiorul gramezii de frunze. Balegarul este cea mai buna sursa de nitrogen pe care il puteti folosi si un amestec de 5 parti frunze la 1 parte balegar va face ca acestea sa se descompuna mai repede. Daca nu aveti balegar utilizati alte surse de nitrogen.
2. Taiati sau rupeti frunzele, acest lucru va garanta succesul.
Gramada de frunze pe care vreti sa o transformati in compost poate avea orice forma si dimensiune, dar majoritatea oamenilor prefera forme dreptunghiulare, pentru ca sunt mai usor de manevrat.
Este o idee buna sa asezati materialul in straturi:
– incepeti cu un strat de frunze rupte sau sfasiate, gros de 15 cm.
– adaugati apoi un strat de 5 cm de material organic cu nivel de nitrogen mai mare decat cel al frunzelor. Puteti alege ceva din lista urmatoare: balegar, gunoi, iarba verde sau corzi de vita de vie din gradina. Mai puteti adauga si materiale cu nivel scazut de nitrogen, cum ar fi: rumegus, paie, stiuleti de porumb sau iarba uscata.
Gramada trebuie sa fie umeda, dar nu sa musteasca de apa. Nu uitati sa intoarceti cu o furca frunzele cam la 3 saptamani sau mai devreme, daca vreti. Daca amestecati straturile de frunze si materiale organice de 3-4 ori pana primavara tarziu, veti avea o cantitate buna de compost potrivita pentru plantarile de sezon.
Puteti obtine compost si in 14 zile, daca respectati pasii urmatori:
1. Rupeti sau sfasiati frunzele.
2. Amestecati 4 parti frunze cu 1 parte balegar sau alte materiale cu supliment de nitrogen.
3. Intoarceti gramada la 3 zile. Nu este dificil, pentru ca frunzele sunt rupte, deci compostul este usor.
Si inca un sfat: puteti acoperi gramada de compost cu o folie de plastic – tine de cald si impiedica uscarea sau udarea excesiva.
Atunci cand nu este deranjata, natura are un ciclu aproape perfect. In padurile mixte, copacii si plantele isi extrag singure nutrientii pentru a creste. Atunci cand mor, acesti nutrienti se reintorc in sol, printr-un complex proces de descompunere. Fara fertilizatorisi fara sapaturi. Gradinarii, pe de alta parte, nu lasa nicio frunza sa se depuna in gradina lor. Din diferite motive (obiceiuri impamantenite sau simtul estetic exagerat) acestia vor elimina orice resturi de frunze sau flori ofilite cazute pe sol si vor sapa bine pamantul, pentru a ajuta gradina sa “vietuiasca”. Ei bine, toate aceste masuri pot avea efecte catastrofice asupra pamantului. In ultimii 20 de ani, expertii au predicat ca sistemul “fara aratura” este cel mai bun pentru sol. Humusul – cel care asigura fertilitatea solului, substanta de viata datatoare, ca sa ne exprimam astfel – este cel caruia trebuie sa i se acorde o atentie deosebita, astfel ca solul nu trebuie sapat, ci greblat, cel mult, pentru ca aceasta substanta vitala naturala sa nu fie indepartata.
Biologul Phil Brookes, cel care se ocupa cu cercetarea solului la una dintre cele mai vechi statii de cercetare in domeniul agriculturii din lume: Rothamsted, sustine ca humusul este cel mai important element pentru sanatatea pamantului. Acesta este reprezentat de materia organica descompusa din sol, care asigura hrana plantelor si care reprezinta un factor de protectie impotriva bolilor, datorita prezentei unor substante numite fitoalexine, substante care pentru plante au un rol asemanator anticorpilor. Humusul ia nastere din descompunerea rocilor, animalelor si plantelor, fiind “caminul” unui numar impresionant de mici animale si micro-organisme. Acestea se descompun in timp, eliberand substante complexe, continand, printre altele, trei elemente vitale pentru sanatatea pamantului: azotul, fosforul şi potasiul, intr-o forma pe care radacinile plantelor si copacilor vii o pot absorbi cu usurinta. Aceast mix magic imbunatateste considerabil structura solului si retentia de apa.
Pentru a imbogati cantitatea de humus din sol, exista cateva metode la indemana oricui:
– mulcireareprezinta procesul de creare a unui strat artificial de 2-3 cm grosime la suprafata solului, alcatuit din talas, scoarta de copac, rumegus, sau alte deseuri lemnoase si resturi vegetale. Acest strat are rolul de a impiedica dezvoltarea buruienilor, mentine o umiditate relativ constanta in sol iar, prin descompunere, materia organica se transforma in humus;
– ingrasamintele verzi– cea mai simpla metoda de a imbogati solul in azot, consta in cultivarea unor plante erbacee, care vor fi cosite in plina perioada de vegetatie, apoi resturile plantelor, inca verzi, vor fi ingropate in terenul respectiv, la o adancime mica. Dintre aceste plante, cele mai folosite sunt lupinul, trifoiul, sparceta si sulfina. Ele sunt specii leguminoase care au proprietatea de a fixa in sol azotul din atmosfera. Azotul este elementul vital necesar pentru ca plantele sa creasca puternice si sa fie protejate impotriva elementelor daunatoare. Un gradinar inteligent va cultiva, de asemenea, printre staturile de flori, si leguminoase, precum: fasolea sau mazarea, cele care adapostesc in radacinilor lor bacterii ce elibereaza azot.
– rotatia culturilor – metoda clasica care contribuie la sporirea fertilitatii solului cu ajutorul chiar al plantelor cultivate pe teren, oranduite dupa un plan special in acest scop.
Este recomandat sa se faca o analiza a solului (ideal in primavara) pentru a verifica echilibrul acestuia. Fertilizarea conduce la poluarea panzei freatice, insa folosirea unei cantitati mici de fertilizatori chimici este bine-venita uneori. Fertilizarea artificialanu contribuie la imbogatirea cantitatii de humus din sol, insa confera plantelor stabilitate. Cea mai buna metoda este cea a combinarii acestor metode de fertilizare.
