Amenajarea gospodăriei se orientează după cerinţa derulării cât mai practice a lucrului. Gospodăria este însă atât locul de muncă cât şi de locuit, o carte de vizită pentru locatarii săi. În acelaşi timp ea este şi locuinţa plantelor, insectelor, rândunelelor şi a multor alte vieţuitoare. În comparaţie cu locuința la bloc, gospodăria este un habitat cu totul deosebit şi mai special.
Prin noile tehnici de construcţie, acest habitat se schimbă considerabil în ultimele decenii. Câteva exemple: curţile sunt tot mai mult betonate sau pavate, astfel nu se mai formează băltoace, dar, pe de altă parte, rândunelele și alte păsări au nevoie pentru a-şi construi cuibul de aceste ochiuri de apă. Şoproanele sunt tot mai des construite din metal datorită costurilor reduse şi din motive de igienă și sunt bine ermetizate, dar bufniţa si liliacul îşi pierd astfel ascunzişurile. Și multe alte exemple ale căror efecte asupra gospodăriei ca habitat le înțelegem doar parțial.
În societatea contemporană, sunt însă și multe posibilităţi de a corespunde cerinţelor economiei de azi, şi în acelaşi timp de a crea spaţiu vegetaţiei şi animalelor. Ceea ce natura ne oferă se poate combina minunat pentru a infrumuseţa gospdăria, în aşa fel încât oamenii să aibă plăcere sa trăiască şi să lucreze în ea. În plus, o curte frumos amenajată este o carte de vizită individuală, oferind noi experienţe şi relaxare. Câteva soluții de amenajare sunt prezentate în cele ce urmează:
1. Arbori şi arbuşti
Arborii pun o amprentă pozitivă asupra gospodăriei, conferindu-i caracter, culoare şi viaţă. Un pom cu coroană mare, ca de exemplu un nuc sau un tei, plantat într-un loc marcant, poate deveni emblematic. Într-un spaţiu limitat, un tei sau o salcie pot fi întreţinute prin toaletare cochet, la dimensiuni mai mici.
Arborii şi arbuştii rotunjesc colţurile clădirilor şi îndulcesc imaginea. Bazine de purin şi şoproane pot dispărea în dosul unor arbuşti minunați prin formă și culoare. Plantaţi cu pricepere, arbuştii-ca elemente decorative-structurează spaţiul şi ghidează privirile. De exemplu, o alee de stejari conduce paşii spre gospodărie; sau un aliniament de trandafiri pitici sau coacăz sălbatic încadrează parcarea vizitatorilor; tufişuri şi garduri vii delimitează spaţiul economic de cel familial şi zona în care au acces vizitatorii.
Alegerea speciilor pentru decor trebuie făcută însă cu mult discernământ, respectând următoarele criterii:
• mărimea şi lăţimea acestora în stadiu de maturitate;
• dacă produce flori şi fructe pentru hrana faunei autohtone;
• dacă are fructe comestibile;
• dacă au sau nu spini;
• care este coloritul de toamnă, silueta şi culoarea iarna.
• câtă muncă presupune întreţinerea (tunsul) anuală și ocazională;
Este cunoscut faptul că arborii autohtoni, ca de exemple stejari, pini, mesteceni sau arini, sunt gazdă pentru cca. 100-400 specii de insecte. În schimb, castanii, salcâmii sau platanii sunt gazde pentru mai puţin de 10 specii. De asemenea, mălinul, hurmuzul şi rododendronul sunt specii care au fost aduse în România abia după secolul al XVI-lea. Aceste plante sunt ocolite de către albine, bondari, fluturi sau păsări, în timp ce abundența este mare pe tufe autohtone ca păducel, soc sau salba moale. Un alt aspect este acela al relațiilor de reproducere. Astfel, omida fluturelui lămâiţa, spre exemplu, se poate dezvolta pe cruşin şi pe patachină, mai puțin pe alte plante.
Există însă şi unele plante exotice atractive pentru fauna autohtonă, cum ar fi de exemplu arbuşti înalţi ca evodia (Euodia hupehensis), liliacul de vară (Buddleja davidii) sau iasomia de grădină.
Uneori experiența ne orientează spre specii de arbori şi arbuşti vechi, autohtoni, care se găsesc în împrejurimi dar care au fost uitați o vreme. Un loc aparte în grădină îl au trandafirii. Aceștia sunt foarte îndragiţi, dar în acelaşi timp sunt consideraţi a fi și foarte pretenţioşi. Poate fi o alegere între trandafiri sălbatici şi trandafiri de grădină, cultivați. De asemenea, putem lăsa deoparte pesticidele, dacă suntem atenţi la alegerea speciei și, mai cu seamă, la sănătatea frunzei.
Câteva criterii pentru alegere unui soi dintre mii de soiuri de trandafiri existente pe piață ar fi:
• forma de creştere şi înălţimea: se face deosebirea între trandafiri pitici (accoperitori de sol), trandafiri tufe mici, trandafiri de straturi şi trandafiri căţărători. Trandafirii istorici sunt aproximativ la fel de înalţi ca și trandafirii de straturi;
• sănătatea frunzei;
• floare bogată in petale sau simplă;
• culoarea florii;
• parfumul florilor şi de câte ori înfloreşte pe an;
• formarea măcieşelor plăcută la privire şi utilă ca hrană pentru păsări.
2. Pomi şi arbuşti fructiferi
În țara noastră, aproape că nu există gospodărie fără meri, peri, cireşi sau vişini si pruni nici fără arbuşti fructiferi ca zmeurul, coacăzul sau agrişul. La acestea se adaugă în anumite regiuni corcoduşul sau zarzărul, caisul şi piersicul. De asemenea, și fructele nucului sau alunului sunt îndrăgite. Pelângă aceste specii de pomi fructifer, larg răspândiţi, sunt şi unele specii mai puţin răspândite dar foarte îndrăgite precum gutuiul. Fructele acestuia răspândesc toamna în casă un parfum minunat şi se pot prelucra în suc, peltea, gem şi alte bunătăţi.
3. Pajiştea
Pajiștea cu pomi fructiferi mari constituie, de asemenea, un habitat. Terenurile cu pomi mari, răzleţi, oferă locuinţă codroșilor, cojoaicelor, piţigoilor, liliecilor, viespilor şi bondarilor. Fructele bine coapte, căzute sau rămase pe arbore, hrănesc graurul, amiralul roşu, polygonia sau șoarecele de câmp. Mai nebăgaţi în seamă sunt muşchii şi lichenii care întregesc peisajul.
Pe pajiştile folosite permanent ca păşunat, iarba este de obicei scurtă. Acest lucru favorizează coabitarea și a altor păsări precum mierla sau cucuveaua care îşî caută hrana alergând prin iarbă. Aceste păsări consumă, de asemenea, și diferite tipuri de gândaci, râme, şoareci şi alte animale mici. De asemenea, ciocănitoarea verde preţuieşte aceste suprafeţe fiindcă găseşte furnici prin iarbă şi pe trunchiuri.
4. Faţadele înverzite
Fațadele înverzite ocupă și ele un loc bine delimitat într-o gospodărie trainică. Pe lângă efectul estetic, frunzişul acestora neutralizează cantităţi considerabile de praf si gaze nocive. Aceste plante reţin apa după precipitaţii, evaporarea având loc treptat prin frunze. Efectul de răcire al evaporării influențează, de asemenea, pozitiv microclimatul gospodăriei. Frunzişul des al plantelor căţărătoare poate proteja faţadele și zidurile de fenomenele meteorologice agresive pentru casă.
Prin atenuarea diferenţei de temperatură dintre zi şi noapte, plantele de pe fațade protejează zidul de deteriorări precum crăpături în tencuială și structură. Această protecţie depinde însă și de starea iniţială a zidului, de specia de plantă căţărătoare folosită şi de tăierile periodice efectuate.
De asemenea, dacă tencuiala este în stare bună, prin înverzire pot fi înfrumusețate zidurile ponosite. Totodată faţadele înverzite oferă o locuinţă multor insecte şi animale folositoare ca buburuze şi păsări cântătoare. În desişul iederei îşi pot face cuibul vrabia, pitulicea, mierla și alte păsări cântătoare. Florile plantelor cățărătoare constituie o sursă importantă de hrană pentru albine, bondari şi fluturi.
5. Acoperișurile verzi
Acoperișurile verzi readuc și ele o bucăţică din natură către soare. Nu numai curtea şi faţadele pot fi înverzite. Şi pe acoperiş putem avea o grădină în miniatură. Indiferent că e vorba de acoperişul casei sau ale unor instituții, acoperişurile verzi arată frumos, au avantaje ecologice şi economice dacă se respectă o anumită disciplină. Astfel,
• Un acoperiş înverzit îmbunătăţeşte calitatea aerului, absorbind praful şi noxele, producând oxigen şi preluând dioxidul de carbon din atmosferă;
• Apa de ploaie este reţinută pe acoperiş iar la evaporare răceşte aerul, contribuind şi prin aceasta la îmbunătăţirea microclimatului local;
• Razele ultraviolete şi diferenţele mari de temperatură au un impact puternic asupra acoperişurilor neînverzite. Vegetaţia reduce considerabil acest impact, prelungind durata de viață a materialelor izolatoare;
• Acoperişurile verzi sunt un refugiu pentru plante şi animale, compensând parţial suprafeţele betonate, asfaltate, pavate şi ocupate de clădiri;
• Prin estetica lor, acoperişurile înverzite cresc valoarea mediului în care locuim şi muncim.
6. Gardurile şi zidurile de sprijin
Gardurile și zidurile de sprijin pot fi amenajate ca mici biotopuri. Acestea atrag privirile și prezintă interes dacă au ceva deosebit. Zidurile vechi, frumoase, de piatră sau un gard împletit din nuiele, bine întreținut, captează imediat privirile. Aranjarea lor exterioară este importantă, ele putând fi transformate în oaze de verdeață și de viață.
De obicei pe vechile împrejmuiri din piatră sau alt material natural mişună o mulțime de vietăţi. Îndeosebi zidurile de sprijin din piatră, fără beton, zidite numai cu pământ, adăpostesc mini-habitate minunate între rosturi. Construirea de astfel de ziduri naturale presupune muncă fizică intensă şi nu oriunde putem procura piatră la un preţ convenabil. Totuşi, dacă privim mai atent gardul de la grădină poate observăm că este poleit cu un strat subţire de licheni sau muşchi sau că are galerii de albine sălbatice. Acestea sunt biotopuri formate din materialele de constucţie netratate, de obicei provenite din mediul imediat înconjurător şi constituie habitate minuscule dar extrem de importante pentru lumea insectelor.
7. Ochiurile de apă
Ochiurile de apă aduc și mai multă frumusețe în gospodărie deoarece sunt mediul natural de viață al multor plante şi animale. În unele regiuni, lacurile sunt parte componentă a peisajului gospodăriilor. În trecut, acestea au reprezentat și rezerva de apă pentru stingerea incendiilor, adăpătoare pentru animale, loc pentru creşterea raţelor şi gâştelor şi, mai rar, pentru peşti. Astfel, vara libelulele oferă cel mai impresionant spectacol din preajma apelor. Este o experienţă palpitantă să observi, în zori, pe o tulpină de trestie, libelula adultă ieşind din larva care a trăit în apă. În ciuda părerilor contradictorii, libelulele nu pot să înţepe. Ca prădătoare, atât în faza de larvă, cât şi ca insectă «adultă» libelulele sunt folositoare, deoarece se hrănesc cu ţânţari, muşte şi alte insecte dăunătoare pentru om. Una din cele mai mari specii de libelule, Aeshna cyanea, trăiește în lacuri mai mici şi umbrite iar în perioada de zbor îşi caută prada şi în grădini, de-a lungul drumurilor şi în crânguri. De asemenea, un ochi de apă este folosit de către broasca de iarbă şi broasca râioasă care vin aici numai pentru a-şi depune ouăle; în schimb, alți amfibieni, cum ar fi broasca de apă şi tritonul petrec un timp mai îndelungat în apă.
În proiectarea spațiilor verzi pentru o casă, mini-lacurile, respectiv ochiurile de apă, reprezintă şi azi o investiţie relativ economică şi mai ales ecologică, deoarece natura poate fi văzută şi observată în toată splendoarea ei, impunând respect față de oricare formă de viață.
Concluzii
Natura a pus la dispoziția noastră o mulțime de posibilități de manifestare și în planul vieții domestice. Stă in firea omului să-și înfrumusețeze habitatul, să-și creeze un mediu de viață confortabil, liniștit și modern.
Tehnologiile și materialele actuale permit transpunerea în viață a multor vise în ceea ce privește amenajarea unei curți, grădini, spațiu verde sau gospodărie.
