Prin definitie, acoperisurile verzi sunt spatii verzi amenajate din structuri artificiale, dar mai complicate decat o simpla gradina plasata pe acoperis. De regula sunt cultivate plante ce necesita minimum de atentie si ingrijire, intr-un sistem multistrat ce devine, de fapt, o continuare a acoperisului.
Vara toridă îți face casa un cuptor, iar facturile la energie cresc de la o lună la alta? Există o soluție simplă, eficientă și ecologică: acoperișul verde! Nu doar că oferă izolație termică și fonică excelentă, dar și îmbunătățește calitatea aerului, reducând în același timp efectul de insulă termică urbană.
Dacă te gândești să îți transformi acoperișul într-un paradis verde, acest ghid îți va arăta cum să economisești bani, să protejezi mediul și să ai o casă mai răcoroasă vara și mai caldă iarna!
Primele acoperisuri verzi consemnate in istorie sunt faimoasele Gradini suspendate ale Babilonului, construite in jurul anului 500 i.Hr. construite de regele Nabucodonosor al II-lea.
In alte zone ale lumii, precum Scandinavia, Kurdistan sau regiuni din Africa, arhitectura vernaculara traditionala folosea din cele mai vechi timpuri acoperisurile vegetale pentru a feri locuintele de frig sau de arsita, dupa caz.
In secolul XIX, acoperisul verde, in special gradina de acoperis, revine in arhitectura occidentala, fiind insa destinat exclusiv clientelei cu dare de mana.
In secolul XX trendul continua, accelerandu-se in perioada postbelica si aproape exclusiv in Germania si tarile din spatiul cultural de limba germana, datorita unui cumul de factori precum constiinta ecologica pronuntata, presiunea grupurilor ecologiste si o metodica activitate de cercetare in domeniu.
Germania, Elvetia si Austria devin lideri in sensul implementarii, promovarii si cercetarii acoperisurilor verzi, fiind urmate mai recent de tari ca Marea Britanie, Statele Unite sau Tarile de Jos.
Primul proiect de acest fel se considera a fi “Augustenborg Botanical Roof Garden” din Malmo, Suedia ce este amplasat pe “Scandinavian Green Roof Institute” .
Acoperisurile verzi se impart in trei categorii, in functie de stratul vegetal ales pentru acoperire: extensiv, semi-extensiv, intensiv.
Acoperisul de tip extensiv presupune un strat foarte subtire de sol pe care cresc plante extrem de tolerante ce nu implica o ingrijire speciala sau nu necesita aproape deloc ingrijire.
Vegetatia de pe acoperisurile verzi de tip extensiv este formata din ierburi, suculente si muschi. Plantele care se utilizeaza sunt în general plante locale, adaptate sa supravietuiasca în conditii de climat extrem (pe stânci, în munte, la altitudini ridicate). Nu se importa plante din alte regiuni geografice.
(a) sisteme complete: fiecare componenta, inclusiv membrana acoperisului, sunt instalate ca parti integranta a acoperisului.
(b) sisteme modulare: vegetatie in „tavi” cultivate ex-situ, sunt instalate peste sistemul existent de acoperis.
(c) „paturi” de vegetatie precultivate: mediu de crestere, plante, covoare de drenaj, si bariere radacina sunt laminate pe acoperisul existent.
Vegetatia de pe acoperisurile verzi de tip semi-extensiv este formata în principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbusti, tufe. Plantarea cu plante în sistem semi-extensiv nu presupune masuri speciale pentru întretinerea plantelor. Grosimea substratului este minimum 10cm.
In cazul acoperisurilor de tip intensiv vegetatia este formata în principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbusti, tufe si chiar plante lemnoase. Gama de posibilitati de expresie este foarte mare, mergândpâna la respectarea acelorasi principii ca în cazul plantarii pe sol. Ca urmare, grosimea substraturilor creste considerabil. Implicit conditiile impuse asupra structurii acoperisului (si implicit a cladirii) sunt importante. Aceste tipuri de alcatuiri necesita o îngrijire permanenta, prin udare si fertilizare.
ACOPERIS VERDE DE TIP INTENSIV IN MANHATTAN
Toate cele 3 tipuri de acoperisuri pot fi utilizate atât pentru acoperisuri drepte (orizontale), cât si pentru acoperisuri înclinate sau curbe. Acoperisurile orizontale de obicei sunt o optiune mai convenabila si simpla pentru plantare si îngrijire. Acoperisurile verzi pot fi montate sub un unghi de înclinare de 45 de grade. Pentru acoperisuri înclinate sunt necesare dizpozitive de drenaj speciale si sisteme de sprijin care vor retine solul si plante de la alunecare.
SISTEMUL CONSTRUCTIV AL UNUI ACOPERIS VERDE
Straturile de baza ale unui acoperis verde
1.Stratul vegetal ales pentru acoperisurile verzi este conceput pentru a retine o mare parte din apa pe acoperis rezultata in urma precipitatiilor dar si sa fie rezistente la seceta. Stratul vegetal colecteaza, de asemenea, praful, oxigeneaza, umidifica prin depozitarea apei la nivelul tesuturilor si raceste aerul prin evaporare.
Selectia plantelor este foarte importanta pentru durabilitatea acoperisului. Acoperisul extensiv , de exemplu, trebuie sa creasca si sa ocupe pana la 90% din suprafata acoperisului, în termen de doi ani. Urmatoarele criterii ar trebui sa fie luate în considerare atunci când se alege vegetatie pentru acoperis verde:
-rezistenta la seceta, sa necesite putina irigare sau deloc de la montare.
-auto-sustinere, fara a fi nevoie de ingrasaminte, pesticide sau erbicide.
-sa reziste la caldura, frig si vanturi puternice.
-usor de intretinut, sa aiba nevoie de putina, sau deloc, nevoie de tundere sau cosire.
-plantele sa fie perene ( rasar an de an din aceeasi radacina/tulpina) sau sa se poata auto-insamanta ( plante bienale de ex.)
-rezistenta la foc.
Se recomanda un amestec de plante din categoria sedum, fiind plante suculente cu frunze carnoase in care se inmagazineaza apa, cu un aspect compact al frunzelor, cu flori stelate, taratoare sau cazatoare, unele chiar fara tulpini, cu frunze reunite in rozeta sau pot avea un aspect de tufa compacta. Acest gen de plante cuprinde circa 400 de specii.Se folosesc cel putin 4 specii. Sunt totusi specii de sedum dovedite a fi invazive.
Se recomanda de altfel folosirea unor plante native deoarece nu mai este necesara adaptarea lor la conditiile climatice locale, micsorand astfel costurile de intretinere.
2.Mediul de crestere – substratul – solul
Substratul este un element critic de stocare si detentie a apei pluviale pe un acoperis verde,si ofera un tampon intre structura acoperisului si vegetatie pentru dezvoltarea radacinilor. Stocarea apei de catre un acoperis verde este in primul rand datorata retinerii acesteia in porii mediului de crestere .
Prinicipalele cerinte pe care trebie sa le indeplineasca „solurile”:
-retinere eficienta de umiditate.
-excesul de apa sa fie usor de drenat.
-bine aerate – granulat cu 60-70% spatiu aer.
-capabile sa absoarba si sa furnizeze substante nutritive.
-sa-si pastreze volumul in timp.
-ancorare adecvata pentru plante.
-slab in substante organice 75-90% anorganic.
Substraturi cu o greutate usoara pot fi create utilizand minerale naturale, artificiale sau deseuri.
In cazul culturii extensive, substratul trebuie sa contina
un material mineral cu o greutate specifica mica, cu un minim de material organic, si ar trebui sa reziste la înghet / dezghet.
Materialul organic nu ar trebui sa contina turba, din cauza naturii sale non-regenerabile si al potentialului de ardere, nici deseuri de animale, care pot infiltra poluanti în apele pluviale si pot în cele din urma parasi site-ului.
Mediul de plantare trebuie sa fie fabricat, solul fertil fiind neadecvat pentru acoperisurile extensive, deoarece nu prezinta calitatile mentionate mai sus.
Componentele pot fi: minerale naturale, nisip ( procent scazut ), lava, pietris. Minerale artificiale: vermiculita, granule argila expandata, sisturi expandate. Materiale reciclate sau deseuri: caramida, argila sau dale macinate, beton spart, sol nefertil.
Stratul filtrant
Acest strat previne trecerea particulelor substratului, in adancimea structurii, ce ar putea distruge hidroizolatia. Materialul din care este facut acest filtru va permite totusi penetrarea de catre radacini (geotextil de ex.).
Stratul de drenaj
Trebuie sa ofere un echilibru in retinerea apei si aerarea radacinilor fiind o componenta critica a intregului sistem de retentie a apei pluviale. Este definit de un mediu granulat cu o greutate mica, cu/sau dintr-un material plastic.Sunt trei tipuri principale:
-materiale granulat (piatra, gresie sparta, clincher, zgura, pietris, sisturi)
-rogojini poroase (realizat din numeroase materiale incluzand materiale reciclate, avand comportament asemanator buretilor)
-module de drenaj usoare din plastic sau polistiren – unele module rezervand apa obtinand umiditatea suplimentara pentru plante.
Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca stratul drenant sunt urmatoarele:
- compatibilitatea chimica a materialelor unele fata de altele si cu
- plantele (sa se evite fito-toxicitatea)
- compatibilitatea materialelor cu mediul înconjurator: materialele
- nu trebuie sa genereze poluarea atmosferica sau a
- substratului prin dizolvarea de compusi nocivi sau gaze toxice.
- compozitia si distributia granulometrica
- rezistenta la înghet
- permeabilitatea la apa
- capacitatea de retentie a apei
- valoarea pH
- continutul de saruri
- structura stratului drenant si stabilitatea lui
Bariera contra radacini
PVC–ul s-a dovedit a fi toxic in unele cazuri si ar trebui evitat in cazul in care alte variante sunt disponibile. Se va evita folosirea erbicidelor pentru ca acestea pot penetra hidroizolatia. In cazul acoperisurilor intensive este nevoie de o bariera contra radacinilor, mai robusta, capabila sa reziste la radacinile mai mari. De obicei se realizeaza din plastic dur ori chiar metal (cupru de obicei) pentru radacini foarte puternice.
AVANTAJELE UNUI ACOPERIS VERDE
– Imbunatatirea eficientei termice. S-a demonstrat faptul ca acoperisurile verzi imbunatatesc eficienta energetica prin reducerea acumularii de caldura prin acoperis, in primul rand prin blocarea luminii soarelui care incalzeste suprafata acoperisului, si de asemenea prin evapo-transpiratie – efectul de racire rezultat din producerea vaporilor de apa din stratul de vegetatie. Imbunatatirea este mult mai pronuntata in zilele de vara decat in cele de iarna.
– Reducerea scurgerile apelor pluviale si îmbunatatirea calitatii apelor pluviale. S-a demonstrat faptul ca acoperisurile verzi reduc scurgerile pluvialede pe acoperisuri absorbind apa de ploaie. Potrivit unui studiu efectuat de „Penn State Center for GreenRoof Research” , un acoperis verde poate duce la o reducere de 64% din scurgerea apei pluviale de la un acoperis simplu. Gradul de scurgere al apei pluviale variaza in functie de perioada din an.In timpul iernii, este mult mai probabil ca acoperisul verde sa fie saturat si/sau inghetat, astfel retentia apei este mai mica in comparatie cu lunile de vara, perioada in care plantele si solul sunt mult mai eficiente din punct de vedere al absortiei apei. De asemenea procentul de retentie al apei va scadea in timpul unei ploi prelungite (de ex.), solul devenind saturat.
Acoperisurile verzi pot aduce, de asemenea, beneficii la calitatea de scurgere a apei pluviale prin reducerea particulelor în suspensie si filtrarea chimicalelor din apa. Potrivit unui studiu din 2005,realizat in Toronto, acoperisurile verzi pot indeparta pana la 95% din cadmiu, cupru si plumb de la scurgerea apelor pluviale si poate reduce 80-95 % de solide în suspensie si hidrocarburi.
– Reducerea nivelului de zgomot interior, in special in zonele urbane si in apropierea aeroporturilor. Un acoperis verde poate contribui la atenuarea zgomotului, in special in cazul zgomotului aerian.Potrivit unui studiu din 2008, se poate obtine o reducere a sunetului de 5-13 dB pentru frecvente mici si mijlocii (50HZ – 2000 HZ) si 2-8 dB pentru frecvente mai mari. Studiul consatata in continuare ca pierderea transmisiei sunetului de la un acoperis verde poate fi valoroasa in cazul cladirilor unde s-a renuntat la zone de acoperis in detrimentul altor aspecte sustenabile cum ar fi imbunatatirea luminatului natural.
– Prelungeste viata acoperisului , protejeaza membrana acoperisului. Sistemul de acoperis verde protejeaza membrana hidroizolanta de lumina ultravioleta si variatiile de temperatura, prelungind astfel viata acoperisului. Potrivit Institutului Athena, durata de viata proiectata a unui sistem de acoperis verde poate atinge 39 ani sau aproximativ de doua ori durata de viata a unui sistem hidroizolant conventional.
Beneficii indirecte ale unui acoperis verde
-pot ajuta la reducerea temperaturii “globale” a unui cartier (reducerea efectului de sera).
-pot oferi habitaturi naturale pentru animale, insecte si plante si pot contribui la cresterea biodiversitatii dintr-o zona urbana.
-pot ajuta la reducerea prafului si nivelului de poluare al aerului.
Beneficii pentru ocupantii cladirii si/sau a vecinilor
-in ideea ca un acoperis verde este vizibil, poate fi un potential estetic si visual atat pentru ocupantii cladirii cat si pentru vecini.
-un acoperis verde pe un acoperis tip terasa are potentialul de a crea noi spatii ce pot fi utilizate de locatari , sau sa genereze spatii urbane deschise catre vecinatati.
– potential educational, fie direct, cum ar fi o scoala sau un centru comunitar, sau indirect, prin educare constientizata a publicului.
– potentialul agricol, urmarit din ce in ce mai mult, avand si aspect economic.
Eficienta acoperisurilor verzi difera si in functie de orientarea cardinala a acoperisului. Cele orientate spre nord si est sunt de dorit – se reduce evaporarea si expunerea solara directa, reduce nevoia de irigare.
Acoperisurile orientate catre sud si vest au expunere mai mare la soare, au nevoie de un sol cu o profunzime mai mare si de irigare.
DEZAVANTAJE
Acoperisurile verzi au costuri ceva mai ridicate.Insa investitia se poate amortiza, scazand costurile pentru incalzire/racire a spatiului interior.
Fie ca e vorba de acoperisuri plate, in terasa, sau de acoperisuri inclinate, de acoperisuri circulabile sau necirculabile, vizibile sau mai putin vizibile, acoperisurile verzi sunt o metoda extrem de eficienta de a reduce costurile de incalzire si ventilare, de a micsora amprenta de carbon a constructiilor si de a reimprospata aerul urban.
