Când începe frigul și umezeala, răcelile apar mai des. Dacă imunitatea este slăbită, orice curent, orice virus te dă imediat jos. Măceșele fac parte din categoria plantelor pe care le poți folosi ca sprijin. Le poți folosi în ceaiuri, siropuri, dar și în tincturi care se păstrează mult timp și stau gata pe raft.
Tinctura nu înseamnă „băutură”. Este un extract concentrat în alcool. O folosești doar în linguriță, de regulă diluată în ceai sau apă. Nu înlocuiește tratamentul prescris de medic și nu este potrivită pentru toată lumea. La final vei avea și o listă clară de situații în care este bine să te oprești.
Ce aduc în plus măceșele
Fructele de măceș concentrează multă vitamină C, dar și vitaminele K, P, B2, caroten, vitamina E în sâmburi. De aceea intră în multe rețete tradiționale ca tonic, întăritor și ajutor pentru organism în perioadele de boală sau recuperare.
În mod tradițional, preparatele din măceșe se folosesc pentru susținerea imunității, la răceli ușoare și viroze, în stări de oboseală, în convalescență, ca sprijin în prevenirea avitaminozelor, în cure lungi pentru protecția vaselor de sânge și a ficatului, dar și în unele probleme digestive sau renale, întotdeauna ca adjuvant.
Nu toate tipurile de măceș au același conținut de vitamine. Măceșul de mai, cunoscut și ca Rosa majalis, este foarte bogat în vitamina C și este cel mai folosit în scopuri medicinale. Măceșul câinesc, Rosa canina, are mai puțină vitamină C, dar are efect biliar pronunțat. Din el se fac preparate de tip sirop pentru ficat și vezica biliară. Speciile decorative, cum sunt cele cu frunze puternic încrețite, Rosa rugosa, au și ele fructe cu destule vitamine. Din acestea se fac adesea dulcețuri și gemuri cu valoare bună nutritivă.
Cum prepari tinctura simplă de măceșe
Aceasta este cea mai directă rețetă. Nu are miere, nu are alte plante. Ai nevoie doar de fructe și de un alcool alimentar curat, de tip vodcă sau tărie similară.
Umpli o sticlă curată cam două treimi cu măceșe. Poți folosi fructe uscate sau proaspete. Dacă sunt proaspete, le speli și le lași să se zvânte bine. Nu e nevoie să le tai, doar să fie sănătoase, fără mucegai sau lovituri. Torni alcool peste fructe până când acoperi tot conținutul. Închizi sticla ermetic și o lași la temperatura camerei, într un loc întunecos. O agiți din când în când.
După aproximativ cincisprezece zile, lichidul capătă culoare intensă. Strecori prin tifon sau printr o sită fină și torni tinctura în sticle mici, de preferat din sticlă închisă la culoare. Păstrezi bine închis.
La primele semne de răceală sau viroză poți pune una sau două lingurițe de tinctură într un ceai fierbinte cu miere și lămâie. Nu torni tinctura în ceai clocotit, o pui când băutura este deja suportabilă la băut. De regulă se ia de câteva ori pe zi câte o linguriță, pe perioada episodului de răceală, dacă nu există contraindicații majore și dacă medicul este de acord.
Tinctura de măceșe cu miere
Această variantă este gândită mai mult pentru cure de întărire, pentru perioade când vrei să susții imunitatea sau vrei să te refaci după o boală grea. Este mai blândă la gust, dar are și miere, deci nu este potrivită pentru persoanele cu alergie la produsele de stup.
Iei patru linguri de măceșe uscate și le mărunțești într o piuliță sau la robot, fără să le transformi în praf foarte fin. Le amesteci cu trei linguri de miere fluidă. Torni peste amestec o jumătate de litru de vodcă sau alt alcool alimentar de aceeași tărie. Amesteci bine până când mierea se dispersează. Închizi ermetic și lași la cald și la lumină timp de zece zile. O dată pe zi agiți sticla.
După perioada de macerare strecori, storci bine pulpa de fructe și torni tinctura limpede în sticle curate. Se administrează de două sau trei ori pe zi, după masă, câte o linguriță de desert. Curele obișnuite durează două sau trei săptămâni. Se folosesc pentru întărirea generală a organismului, în sezoanele reci, după perioade de stres sau boală, doar dacă nu ai contraindicații și dacă medicul nu ți a interzis alcoolul ori produsele apicole.
Tinctura de fructe de pădure cu măceșe
Această rețetă combină măceșele cu alte fructe bogate în vitamine. Se folosește ca tonic, sursă de vitamine și sprijin în prevenirea răcelilor.
Iei câte două linguri de măceșe mărunțite, zmeură și merișor. Poți folosi fructe uscate, proaspete sau congelate. Adaugi o lingură de frunze uscate de coacăz negru tocate. Amesteci bine totul într un borcan sau într o sticlă cu gura largă. Torni peste amestec o jumătate de litru de vodcă sau tărie similară. Închizi bine și ții vasul opt zile într un loc întunecos la temperatura camerei.
După perioada de macerare strecori, storci bine fructele și păstrezi tinctura filtrată în sticle de sticlă închisă. Doza folosită în mod tradițional este de o linguriță de desert, de trei ori pe zi, după masă. Curele durează între trei și patru săptămâni, pentru efect vitaminizant și de susținere în perioadele cu risc de răceli frecvente.
Ce trebuie să știi despre siguranță și riscuri
Orice preparat alcoolic cu plante medicinale are atât beneficii, cât și riscuri. Măceșele nu sunt o excepție. Ele concentrează multe substanțe active, nu doar vitamina C.
Tincturile și ceaiurile concentrate din măceș se folosesc cu prudență dacă ai boli de inimă sau insuficiență cardiacă, insuficiență renală, tromboflebită sau tendință la coagulare crescută. Dacă ai ulcer gastric sau duodenal, gastrită cu aciditate mare ori arsuri severe pe fond de aciditate ridicată, preparatele acide cu măceșe pot agrava simptomele.
Spirtul din tincturi este un alt punct sensibil. Preparatele alcoolice pe bază de plante nu se dau copiilor, nu se folosesc în sarcină și alăptare și nu se recomandă persoanelor cu probleme legate de consumul de alcool sau cu boli hepatice serioase, decât dacă medicul spune clar că este în regulă.
Din cauza acidității mari, ceaiurile și tincturile de măceș pot ataca smalțul dinților. Este bine să le bei diluate, eventual cu paiul, iar după aceea să clătești gura cu apă.
Dacă ai orice boală cronică importantă, inclusiv afecțiuni cardiovasculare, hepatice, renale sau tulburări de coagulare, vorbește cu medicul înainte să începi o cură mai lungă cu astfel de tincturi. Doza mică și durata limitată reduc riscurile, dar nu le elimină complet.
Cum recoltezi și pregătești măceșele pentru tincturi
Pentru a obține o tinctură bună, ai nevoie de materie primă bună. Culegi fructele când s au colorat complet în portocaliu sau roșu intens, dar încă sunt tari la atingere. Dacă sunt moi, trecute sau atinse de brumă, nu mai sunt potrivite pentru uscare de lungă durată.
După cules, le întinzi în strat subțire și le usuci cât mai repede, la căldură moderată. În uscător sau cuptor electric poți seta aproximativ 80 până la 90 de grade, cu ușa întredeschisă. Fructele uscate corect nu se lipesc între ele, își păstrează culoarea destul de vie și au miros curat, nu de ars sau de mucegai.
Le poți păstra până la doi ani în pungi de pânză sau cutii de carton, într un loc uscat și întunecos. Frunzele se culeg pe tot parcursul verii și se usucă la umbră, sub un șopron sau într o încăpere bine aerisită. Rădăcinile se recoltează toamna, se spală, se taie în bucăți și se usucă lent. Petalele se strâng în zile uscate, din flori complet deschise, și se usucă la temperatură joasă, sub 35 de grade, ca să își păstreze mirosul.
Din fructe și petale poți face și siropuri, dulceață sau amestecuri cu zahăr, pe care le păstrezi la frigider. Tincturile însă au avantajul că ocupă puțin loc, se păstrează mult timp și pot sta în casă ca rezervă pentru sezonul rece, folosite cu măsură și cu cap.