Rusia a construit o rețea de cel puțin 10 baze militare secrete destinate lansării de drone kamikaze cu reacție, unele dintre ele deja active în atacurile asupra Ucrainei. România se află în raza de acțiune. NATO a răspuns că este pregătit să apere fiecare centimetru al teritoriului aliat.
Povestea a ieșit la suprafață pe 17 august 2026, când ziarul britanic The Telegraph a publicat o investigație bazată pe documente secrete și imagini din satelit. Jurnaliștii au identificat cel puțin 59 de rampe de lansare noi, construite de-a lungul frontierei Rusiei cu Belarus și Ucraina. Bazele au fost proiectate pentru dronele de tip Geran-4 și Geran-5 — variante rusești ale iranienelor Shahed, propulsate cu motor cu reacție, cu un focos de 90 de kilograme și o rază declarată de aproximativ 1.000 de kilometri. Șapte dintre cele zece baze au fost deja folosite în recentele atacuri la scară largă asupra Kievului. Cu alte cuvinte, infrastructura nu e speculativă — e operațională.
România și Polonia, în raza dronelor rusești Geran-5
Graficele publicate de The Telegraph arată că cercul de 1.000 de kilometri acoperit de Geran-5 cuprinde Polonia, statele baltice, Finlanda, România, Bulgaria, Turcia și părți din Grecia, Ungaria și Slovacia. Varșovia intră direct în raza de acțiune. Bucureștiul, la fel.
Asta nu înseamnă că un atac e iminent. Înseamnă că, într-un scenariu de conflict deschis între Rusia și NATO — scenariu pe care analiștii îl considerau de neimaginat acum cinci ani și despre care serviciile de informații occidentale discută acum în termeni concreți — infrastructura de lovire există deja și e amplasată strategic. Oficiali ai serviciilor de informații din Europa și Statele Unite cred, potrivit The Telegraph, că Rusia ia în calcul o provocare armată pe teritoriul polonez, care ar putea include atacuri cu rachete sau drone împotriva infrastructurii critice.
Ce înseamnă, concret, că bazele sunt deja operaționale
Dronele Geran nu sunt arme de precizie în sensul clasic. Sunt ieftine, produse în serie, greu de interceptat în valuri masive și eficiente tocmai prin număr. Ucraina a trăit asta noapte de noapte. Sistemele de apărare aeriană pot doborî multe, dar nu pe toate — la o rată de saturație suficient de mare, ceva ajunge la țintă.
O rampă de lansare mai aproape de graniță reduce timpul de zbor, comprimă fereastra de reacție a apărării și mărește șansele ca drona să ajungă la țintă înainte de interceptare. Rusia știe asta. De aceea construiește. Unele aeroporturi civile rusești au fost transformate în baze de operațiuni pentru drone, alături de instalații militare clasice și rampe improvizate în zone rurale — o diversificare care face lovirea preventivă a acestei rețele extrem de dificilă.
NATO răspunde. România are motive concrete să fie atentă
Un oficial NATO a declarat pentru The Telegraph că alianța este „pregătită să apere fiecare centimetru al teritoriului aliat” și că va continua să-și consolideze capacitățile de descurajare împotriva oricărei amenințări, inclusiv a dronelor. Declarația e formulată diplomatic, dar mesajul e clar: NATO a văzut raportul și nu-l contestă.
România are două motive să urmărească atent. Primul e geografic — suntem în raza de acțiune a bazelor secrete rusești, indiferent dacă vrem să recunoaștem sau nu. Al doilea ține de infrastructura de apărare aeriană: sistemele instalate pe teritoriul românesc în ultimii ani, inclusiv bateriile Patriot, sunt acum mai relevante ca oricând, nu ca simbol politic, ci ca răspuns tehnic la o amenințare identificată și cartografiată. Următorul pas decisiv va fi dacă NATO include aceste baze în planificarea operațională și dacă statele de la flancul estic primesc capacități suplimentare de interceptare. Între timp, dronele zboară. Deocamdată spre Kiev.
