Daca ati ajuns direct la acest articol o sa va rog sa cititi si primul articol, pentru ca acolo am scris mai pe larg despre toate etapele ce trebuie parcurse si despre factorii care influenteaza obtinerea unor rasaduri de tomate sanatoase si viguroase, primul si cel mai important pas catre o productie de rosii acceptabila.
Totusi, stiind ca este posibil ca celalalt articol sa vi se para prea lung si mai stiind ca lumea doreste servirea rapida a informatiei, o sa repet si aici cateva din lucrurile puctate dincolo. Mai pe larg si mai in tihna, ca doar nu dau turcii. Si desigur cu fotografii care sa va ajute sa intelegeti mai usor ce inseamna repicatul (repicarea), mai ales pe cei care sunteti la prima experienta de acest gen.
Ce este repicatul? Pai raspunsul e unul simplu: este operatia prin care rasadul, semanat des in tava, cutie, sau stiu eu ce alt recipient ati folosit la semanat, este mutat fir cu fir intr-o alveola, pahar, ghiveci sau cub nutritiv, unicul scop fiind acela de a asigura fiecarei plantute spatiul si substratul necesar pentru o buna dezvoltare. Pentru ca, daca la semanat a fost mai comod si mai simplu de ingrijit toate semintele la un loc, acum dupa ce semintele au germinat si plantele au inceput sa creasca, acestea fiind prea dese au nevoie de mai mult spatiu si de mai multi nutrienti pentru a se dezvolta bine in continuare. Pe langa asta, in tava plantele incep sa se umbreasca reciproc, cantitatea de lumina ce ajunge la plante fiind tot mai mica, motiv pentru care rasadul se etioleaza. Sper ca ati inteles cum sta treaba pana aici.
Daca ati semanat direct in ghivece sau in pahare individuale si presupunand ca ati semanat 4 seminte in loc de una – pentru siguranta incoltirii macar a uneia, pastrati planta cea mai dezvoltata si eliminati-le pe celelalte. In cazul acesta nu se mai impune repicatul, decat daca nu va lasa inima sa aruncati celelalte 3 plante pe care, da, le puteti repica in alte ghivece sau pahare. Si in cazul in care ati folosit alveole pentru semanat, am vazut recent niste tavi cu alveole foarte mici, de vreo 2 x 2 cm, trebuie sa mutati plantele in alveole sau pahare mai mari, altfel nu vor avea nici spatiu, in care sa-si dezvolte radacinile, nici substante hranitoare suficiente. Si nu cred ca vreti sa obtineti niste rosii-bonsai.
Cand se repica tomatele? Repicatul la tomate se face la aparitia primelor doua frunze adevarate si acest lucru se intampla de regula cam la 10-12 zile dupa incoltire. In cazul meu, anul acesta, de la semanat si pana la repicat au trecut fix 20 de zile. Nu va luati dupa data articolului, am repicat rasadurile acum 4 zile, adica pe 26 martie.
Cum se face repicatul? Cu grija si atentie. Stiu, s-ar putea sa para ironie dar nu este. Chiar e nevoie de multa grija in manipularea plantelor atat de firave fara a le vatama si de atentie la toate detaliile, incepand de la substratul folosit, la ghivece, pahare si pana la asigurarea conditiilor dupa repicare. Cu o zi-doua inainte de a incepe repicatul, aduceti substratul in casa pentru a ajunge la temperatura camerei. Cu o seara inainte de repicat udati bine rasadurile. Paharele si alveolele trebuie gaurite pentru a asigura scurgerea apei in exces, plus ca poate veti dori sa le udati in tava si atunci trebuie sa ajunga si apa pe undeva in pahar. Eu am folosit pahare de unica folosinta albe, de 200 ml si pahare recuperate de la iaurturi. Am mai spus-o si o repet: nu folositi recipiente transparente, radacinile au nevoie de intuneric pentru a se dezvolta si chiar daca in prima faza ele vor fi in centrul paharului, in timp ar trebui sa umple substratul si inevitabil vor da de lumina si nu o sa le prea placa.
Ca substrat puteti opta intre substrat pentru rasaduri din comert sau puteti prepara un substrat acasa. Pentru cei ce stau la casa e mai usor, asta in cazul in care au si ingredientele prin curte sau au de unde le procura. Pentru tomate, dar si pentru conopida si varza un amestec bun pentru repicat este format din: turba rosie 50%, mranita 25% si pamant de telina 25% sau daca nu va place in procente folositi 2 masuri (sa zicem 2 galeti) de turba, 1 masura de mranita si una de pamant de telina. Din turba scoateti betele si alte bucati mai mari iar celelalte le cerneti si apoi le amestecati bine intre ele. Pastrati-le in sac inchis, altfel amestecul se va usca. Aici apare, insa, o problema. Acest substrat produs acasa ar trebui dezinfectat ori termic ori chimic, impotriva bolilor criptogamice. Termic nu stiu cum se face iar chimic nu ma prea intereseaza, decat daca e vorba de solutii deloc sau foarte putin toxice. Asa ca prefer substratul cumparat, am mai spus ca am folosit Agro si daca nu am avut probleme cu el pana in aceasta faza sper sa nu am nici in continuare. Dar in anii trecuti am folosit substrat facut de mine si fara sa-l dezinfectez in vreun fel, tot nu am avut probleme. Ma rog, poate e si chestie de noroc, desi tind sa cred ca tine mai mult de factorii de mediu si de respectarea cerintelor rasadurilor decat de sansa.
Trecem la treaba? Umpleti paharele cu substrat si faceti o gaura in mijloc. Pentru asta, cel mai bun instrument este degetul aratator. Cu o lopatica improvizata dintr-un bat de inghetata, o coada de tacam, sau ce va mai vine la indemana, scoateti doar cate o planta, cu grija pentru a deteriora cat mai putin radacinile. Ideal ar fi sa nu le rupeti deloc. Pozitionati planta in gaura din pahar, ingropand-o pana aprope de frunzele cotiledonale si in asa fel incat varful plantei sa depaseasca marginea paharului. Apoi presati pamantul in jurul plantei si udati-o imediat, altfel o sa fiti surprinsi cat de repede se ofileste. Asta e varianta in cazul in care radacinile sunt mai firave.
Daca aveti sansa ca radacinile sa fie bine dezvoltate o sa constatati ca nu e tocmai usor sa le introduci in gaura din pahar fara a le chinui. Asa ca, puneti putin pamant in fundul paharului si tasati-l usor. Cat pamant, o sa calculati voi in functie de inaltimea plantei. Asezati planta in pahar, completati cu pamant de jur imprejur, tasati pamantul in jurul plantei si udati imediat. Nu scaldati plantele in apa, dar nici nu le lasati sa se ofileasca.
Paharele cu rasadurile repicate le asezati in lumina dar nu in bataia soarelui, cel putin nu imediat dupa repicare cand plantele sufera totusi de pe urma acestei operatii. Daca e prea cald puteti reduce si temperatura pentru ca plantele sa nu se ofileasca. Incepand de a doua zi dati-le din nou la lumina puternica si temperatura de 22°C.
Astazi, la 4 zile de la repicat, se pare ca plantele au trecut cu bine peste socul repicarii. Din pacate de 3 zile la Iasi nu a mai aparut soarele ceea ce e o mare problema pentru mine. In aceste conditii am redus temperatura, insa rasadurile merg mai greu. In plus, apucasem sa le ud cam mult in ideea ca va fi cald si soare si apa se va evapora in cateva zile, dar nu a fost asa. Sper sa nu apara probleme.
Asta e tot, deocamdata. Spor la treaba si succes!
