Peste 2,2 milioane de pensionari se confruntă cu o criză administrativă fără precedent în România: Casa Națională de Pensii Publice a recalculat greșit pensiile pentru aproape jumătate din totalul beneficiarilor.
Descoperirea a fost făcută de Curtea de Conturi și explică de ce, în ultimele luni, mii de pensionari au primit notificări contradictori. Unii au fost informați că li se datează bani, alții că vor trebui să restituie sume încasate în plus. Fiecare caz e tratat izolat, ceea ce transformă o eroare sistemică într-un chin administrativ individual.
Problema de fond a fost punctajul — baza matematică a calculului pensiei. Pentru mai mult de 500.000 de oameni, instituția a folosit un punctaj mai mare decât cel corect, ceea ce a dus la plăți excesive. Pentru alte 574.000 de persoane, s-a întâmplat opusul: punctajul a fost subestimat, iar pensia încasată a fost mai mică decât ar fi trebuit. Diferența poate merge de la sute la mii de lei pe an, o proporție serioasă pentru oameni cu pensii medii.
Ceea ce face situația mai gravă e lipsul unui cadru legal clar pentru remediere. Casa Națională de Pensii Publice trebuie acum să constituie debite pentru cei care au primit în plus, dar nu există o amnistie fiscală care să simplifice procesul. Rezultatul e că pensionarii vor trebui să restituie treptat — rețineri din venitul suplimentar, distribuite în rate — o soluție care rămâne incomfortabilă pentru cei cu bugete strânse.
Pentru recuperarea diferenței în cazul celor care au primit mai puțin, procedura e mai rapidă: vor fi plătiți din pură administrație. Dar nici asta nu e instant — depinde de capacitatea caselor teritoriale de pensii să proceseze dosarele în perioada de remediere, stabilită să se închei la sfârșitul anului curent.
Instituția a evitat timp de zile să ofere explicații publice. Președintele Casei Naționale de Pensii Publice a refuzat să comenteze și a amânat un comunicat oficial pentru săptămâna următoare. Această reticență a amplificat neîncrederea și a generat o stare de incertitudine în rândul pensionarilor, care și-au pus întrebări justificate: cum se poate ca o instituție să greșească în cazul a două milioane de oameni, și cum de nu a fost aceasta detectată mai devreme?
Reacția din teren a fost una de revoltă. Pensionarii au exprimat frustarea față de un sistem care părea infailibil, dar s-a dovedit plin de brațe moarte. Mulți trăiesc de la o zi la alta și pur și simplu nu pot absorbi surpriza unei retineri de venit, indiferent cât de graduală. Pentru unii, diferența cumulată înseamnă o pensie de două-trei luni pierdute.
Senatul a adoptat recent un proiect de lege care încearcă să stopeze haosul. Noile reguli obligă casele teritoriale de pensii să rezolve contestațiile legate de dosarele de pensionare în termen de 45 de zile. E o măsură care vine în întâmpinarea unui deficit clar de eficiență administrativă. Totuși, 45 de zile e o perioadă scurtă pentru procesarea a milioane de dosare, iar dacă procesul e lent, va dura ani până când toți vor primi o rezolvare.
Problema acestui scandal nu e doar economic — e o chestiune de încredere în instituții. Pensionarii, o categorie vulnerabilă, au nevoie de previzibilitate. Să-ți coboare statul pensia fără explicație clară, apoi să-ți cere banii înapoi în rate, creează o anxietate pe care metodele administrative nu o pot calma.
Pentru cei care au beneficiat de erori în favoarea lor, situația rămâne sensibilă. O retinere de o treime din orice venit suplimentar e o penalitate care durează ani. Pentru pensionari cu venituri marginale, asta înseamnă o scădere vizibilă a puterii de cumpărare, probabil până la finalul anului următor sau mai departe.
Termenul de corectare a tuturor dosarelor — sfârșitul acestui an — pare optimist. Verificarea dosar cu dosar, într-un sistem care aparent nu are funcționalități de audit automat, ar putea să depășească cu mult acest termen. Dacă se întâmplă, nedreptatea se perpetuează: unii vor aștepta ani de zile să afle dacă sunt creditori sau debitori ai statului.
Ceea ce rămâne în urmă este o lecție: un sistem care servește 4,5 milioane de pensionari nu poate funcționa pe bază de improvizație. Trebuie să aibă mecanisme interne de control, sisteme care să semnaleze anomalii înainte ca acestea să devină scandal naţional. Dacă o jumătate din beneficiari au fost plătiți greșit, asta înseamnă că nimeni nu verifica — sistematic — ceea ce se plătea.
Remedierile legislative sunt important, dar ele vine prea târziu. Adevărata soluție ar fi fost o instituție care să-și cunoască propriul sistem și să-l mențină. Acum, Casa Națională de Pensii Publice trebuie să demonstreze că poate gestiona criza pe care ea însăși a creat-o.
