Rasa de oi Merinos de Transilvania

Formare Formarea acestei rase a început la sfârşitul secolului al XIX-lea prin încrucişări de absorbţie dintre berbeci din rasele Merinos Negretti şi Merinos Rambouillet cu oi Ţigaie şi Ţurcană. Se estimează că din 1,5 milioane ovine din această rasă, azi se mai cresc 225000-300000 de capete. Este o rasă puţin rezistentă la frig, drumuri şi, îndeosebi, ploi reci şi condens, motive pentru care păşunatul trebuie să se realizeze în apropierea adăposturilor.

Caractere de exterior

Jarul şi lâna sunt albe; în efectivele mai puţin ameliorate apar uneori pete mici ruginii sau brune pe jar şi miei de culoare neagră (< 1%) care este recesivă. Capul relativ mic, scurt şi drept la oi; este uşor berbecat la berbeci care au, frecvent, coarne mari şi răsucite. Oile fie că nu au coarne, fie că în puţine cazuri, au coarne mici. Urechile sunt mijlocii, purtate lateral şi uşor oblic. Trunchiul este de dimensiuni mijlocii, trenul posterior are dezvoltare modestă; membrele relativ scurte, cu aplomburi corecte şi osatură rezistentă.

Caractere productive Lâna prezintă variabilitate inter şi intraindividuală.. Randamentul la spălare este mic, 34-38% la efectivele cu lână scurtă (5-6 cm) şi de 40-55% la ovinele la care s-a făcut infuzie cu Merinos australian. Carnea este slabă; proporţia carne-grăsime este, în carcasă, de 4:1 (la Ţigaie 3:1, la Ţurcană 2:1).

Randamentul la sacrificare este la adulte de 40-45%; la tineretul îngrăşat de 50%. Mieii au la naştere 3-4kg; mieii înţărcaţi la 80-90 de zile, şi dacă au fost crescuţi în condiţii tehnologice foarte bune, au greutatea de 25-30 kg (spor mediu zilnic de 250-270 g. Producţia totală medie este de 70-90 l/per.lact. Caractere de reproducţie Oile au un sezon lung de reproducţie. Cele mai bune rezultate se obţin în cazul montelor de la sfârşitul verii şi începutul toamnei când 92-98% din oi intră în călduri.

Prolificitatea este de 115-120% şi poate atinge 125-130% în efectivele ameliorate. Acţiunea de ameliorare a lânii se face pentru alungirea la 9-10 cm a şuviţei şi densitatea de 7000 foliculi/cm2, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii acesteia. Se urmăreşte creşterea sporului mediu zilnic la 300 g şi scăderea consumului specific. Hibridările propuse pentru realizarea acestor două obiective sunt cu berbeci din rasele: Merinos australian, Stavropol, Ile de France şi Merinolandschaf.