Când eram copil, bunica avea propriile sale metode, simple dar eficiente, de a trata răceala fără medicamente. Deși astăzi ne bazăm adesea pe pastile și siropuri, mi-amintesc cum bunica reușea să combată simptomele neplăcute doar cu remedii naturale. Metodele ei, transmise din generație în generație, rămân un adevărat tezaur de sănătate. Iată cum mă trata ea când răceala își făcea apariția:
Baia caldă la picioare
Încă de la primele semne ale răcelii, bunica mă punea să fac o baie caldă la picioare. Într-un lighean adăuga doi litri de apă caldă, la aproximativ 35 de grade, și mă punea să-mi țin picioarele în ea. Pe măsură ce apa se răcea, adăuga apă fierbinte până când temperatura ajungea la 40 de grade. Baia dura 10-15 minute, apoi îmi usca picioarele bine și îmi punea șosete groase de lână. Baia putea fi repetată zilnic până ce răceala dădea semne de retragere.
Odihnă și căldură
Una sau două zile de stat în pat erau sfinte. Bunica insista să rămân în pat, la o temperatură constantă, nici prea caldă, nici prea rece. Corpul meu, spunea ea, știe să lupte singur cu răceala dacă îi oferim odihna necesară. Pentru copii și bătrâni, odihna este absolut esențială.
Cura de transpirație
Dacă nu aveam probleme de circulație, bunica mă sfătuia să urmez o „cură de transpirație”. Seara, îmi pregătea o infuzie fierbinte din plante care provocau transpirația: flori de soc, tei sau salvie. După ce beam câteva cești din acest ceai, îmi făcea o baie caldă pentru a intensifica efectul. Apoi, mă băga imediat în pat, bine învelit. După una-două ore de transpirat intens, trebuia să schimb lenjeria și să-mi frec trupul cu un prosop uscat.
Doze mari de Vitamina C
Vitamina C era un element cheie în tratamentele bunicii, dar cu o condiție: să fie administrată doar atunci când răceala începea. Altfel, spunea ea, nu are același efect. De asemenea, îmi recomanda să iau vitamina C constant, pentru a întări sistemul imunitar, chiar și în afara episoadelor de răceală.
Evitarea alimentelor care produc mucus
Bunica era atentă la alimentație atunci când eram răcit. Evitam lactatele, ouăle, zahărul și alimentele bogate în amidon, deoarece acestea stimulau producția de mucus. Îmi pregătea mese simple și ușoare, care ajutau corpul să se recupereze mai repede.
Baia cu sulfat de magneziu
Un alt tratament pe care mi-l amintesc cu drag este baia cu sulfat de magneziu. Umplea cada cu apă fierbinte, cât suportam, și dizolva în ea doi pumni de sulfat de magneziu. Mă scufundam până la gât și stăteam în apă cât de mult mă simțeam bine, cu o compresă rece pe frunte. După baie, mă stergea ușor, mă înfășura într-un prosop mare și moale, și mă băga direct în pat. Tratamentul era strict interzis copiilor mici, persoanelor în vârstă și celor cu probleme circulatorii, dar pentru mine funcționa perfect.
Băutura anti-răceală
Bunica avea și o băutură secretă pentru a mă pune rapid pe picioare: într-o cană de apă caldă amesteca un vârf de cuțit de piper, sucul unei lămâi, un cățel de usturoi ras și 1 g de vitamina C. Mă punea să beau băutura încet, înghițitură cu înghițitură, iar a doua zi mă simțeam mult mai bine.
Alte sfaturi prețioase
În plus, bunica îmi amintea să:
- Beau multe lichide, pentru a le înlocui pe cele pierdute prin transpirație;
- Fac inhalatii cu aburi fierbinți și câteva picături de ulei de eucalipt pentru a desfunda nasul;
- Să ies la aer curat imediat ce mă simțeam mai bine și să fac plimbări scurte;
- Să nu mă îmbrac prea gros și să nu stau lângă o sursă de căldură directă. Îmi spunea să las corpul să-și piardă căldura în mod natural, fără a-l supraîncălzi.
Aceste tratamente naturale și simple ale bunicii mi-au rămas în minte ca o dovadă că răceala poate fi tratată cu succes fără medicamente, doar cu ajutorul naturii și al îngrijirii atente. Astăzi, oricât de sofisticate ar fi soluțiile moderne, mă întorc adesea la metodele bunicii, știind că nu dau greș niciodată.
