Vladimir Putin a declarat joi, într-un interviu la televiziunea de stat rusă, că Europa manifestă o „schizofrenie politică” prin avertismentele repetate privind o potențială agresiune rusă, negar în același timp că Moscova se pregătește pentru un conflict cu blocul occidental.
Moscova semnalizează că e dispusă să reia contactele directe cu Kievul sub mediere americană în perioada următoare, cu accent pe „garantii de securitate pentru ambele țări”. Putin a subliniat că Rusia nu vizează doar o încetare temporară a focului, ci un acord final care să instituie „un cadru general de securitate pentru întreaga Europă”. Această poziție se aliniază cu planurile unui posibil summit tripartit, în care Putin ar urma să se întâlnească cu Donald Trump și Xi Jinping.
Ceea ce transformă situația în ceva mai mult decât diplomație de rutină e tonul agresiv al liderului rus față de Ucraina. În același interviu, Putin a descris soldații ucraineni ca fiind „adunați de pe străzi ca niște câini vagabonzi și trimiși cu forța pe front”, iar Kievul e acuzat de a fi ales singur guerra, refuzând propuneri de pace. Aceste afirmații au fost contrastate rapid de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a estimat că Rusia nu și-a schimbat cu nimic atitudinea, cu atât mai mult cu cât atacurile nocturne continuă și fac noi victime civile în Ucraina.
Contextul negocierilor e complicat. După vizita emisarului Trump la Oslo și Sankt Petersburg, atât Kievul cât și Moscova s-au declarat pregătite formal să reia tratativele. Dar pe față fiecăreia stă o versiune complet diferită a ceea ce ar trebui să negocieze. Rusia insistă pe garanții și pe restructurarea arhitecturii de securitate europene; Ucraina, sfâșiată de patru ani de război și de pierderi uriașe, pare într-o poziție mai vulnerabilă la masa negocierilor, în ciuda sprijinului occidental.
Moscova a vorbit de „în jurul zilei de 10 noiembrie” pentru reluarea discuțiilor, în timp ce Kievul și-a manifestat preferința pentru cât mai curând. Putin a avertizat că scopul acestor negocieri nu trebuie să fie doar o pauză tактică în lupte, ci ceva mai fundamental și durator. Detaliul care schimbă cadrul e că actualul presedinte american, care e mai aproape de Putin și mai skeptic față de angajamentul SUA în Ucraina decât predecesorul, pare dispus să joace un rol activ în mediație.
Pentru România și întreaga Europă de Est, riscurile sunt clare. O pace negoțiată în condiții în care Rusia ocupă încă mari porțiuni din teritoriul ucrainean ar putea lamenta o divizare de facto a Ucrainei și ar deschide drumul pentru noi pretenții ruse în regiune. Declarațiile lui Putin despre „schizofrenia” Europei ar putea fi o testare a coeziunii occidentale; dacă se dovedesc eficiente, ar putea duce la o strategie mai agresivă a Moscovei pe alte fronturi.
Tranziția de la Trump la Casa Albă e un punct de cotitură real. Prima sa administrație s-a caracterizat printr-o viziune transzacțională asupra alianțelor, iar semnalele din urmă sugereaza că noul mandat ar putea fi mai pragmatic și mai dispus la compromisuri cu Rusia. Emissarii săi au deja pășit pe teren, iar ritmul discuțiilor s-a accelerat brusc.
Zelenski rămâne sceptic, iar raționul e nu doar politic, ci existențial pentru țara sa. Fiecare zi de negocieri e și o zi în care Rusia consolidează pozițiile capturate. O încetare a focului fără revenirea teritoriilor ar fi pentru Ucraina o înfrângere de facto, indiferent cum o numesc diplomații. Și totuși, pe fundalul oboselii occidentale, al costurilor militare uriașe și al presiunilor politice interne în SUA și Europa, presiunile către Kievul de a accepta un compromis se vor intensifica.
Următoarele săptămâni vor fi decisive. Dacă negocierile încep chiar la jumătatea lui noiembrie, iar Trump e dispus să-și folosească credibilul cu Putin, o înțelegere ar putea fi semnată în următoarele luni. Riscul e ca aceasta să consolideze o nouă ordine regională în care Rusia rămâne o putere irevocabilă și Ucraina o țară amputată, iar Europa de Est — inclusiv România — să se trezească în piață de negocieri din care e marginalizată. Semnalele din Kremlin sunt clare: Moscova se poziționează pentru a câștiga la masă de negocieri ceea ce nu a reușit pe câmpul de luptă, iar occidentul pare obodit și preocupat de propriile crize.