Pulpe de găină sau de rață afumate. Un gust pe care nu îl scoți din cap ușor.

Pulpele de găină sau de rață afumate au un gust pe care nu îl scoți din cap ușor. Carnea rămâne suculentă, pielea se strânge și se rumenește frumos, iar fumul de lemn de vișin sau cireș dă aroma aceea curată, simplă, de curte la țară. Rețeta de mai jos merge și pentru pulpe, și pentru păsări întregi, dacă sunt alese corect și sunt lăsate la marinat cât trebuie.

Primul lucru este alegerea cărnii. Pentru pulpe afumate reușite cauți bucăți mai mari, cu puțină grăsime pe sub piele. Pielea trebuie să fie galbenă sau ușor gălbuie, mai groasă, nu vineție și subțire. Găinile foarte bătrâne de curte au pielea tare și nu dau o carne plăcută la afumat, așa că nu merită efortul. La rață se aleg exemplare tinere, de cel mult un an. Carnea de rață prinde o culoare roșiatică foarte frumoasă la fum, pielea devine grasă și lucioasă, carnea rămâne ușor mai uscată, dar cu gust foarte bun. Ca randament, din aproximativ patru kilograme de carne crudă de pasăre rezultă cam două virgula opt kilograme de carne afumată.

Înainte de orice, carnea se curăță bine. Se spală în apă rece, se îndepărtează penele rămase și puful, iar perii fini se pârlesc la flacăra aragazului. Dacă lucrezi cu pasărea întreagă, aceasta se taie pe piept, de-a lungul sternului, și se desface ca o carte, pentru a se marina și a se afuma mai ușor. Păsările foarte mari se pot tăia în jumătăți.

Condimentele sunt simple și se regăsesc în saramura de bază. Pentru aproximativ trei litri de apă pui în oală foi de dafin, boabe de piper aromat, boabe de piper negru, puțin piper negru măcinat, câteva cuișoare și sare grunjoasă fără iod. Poți adăuga și un strop de scorțișoară, dacă îți place nota ei discretă în carnea afumată. Sarea trebuie să fie în jur de o sută cincizeci de grame la trei litri de apă, astfel încât saramura să fie puternic sărată, dar nu iute.

Apa cu toate condimentele se pune la fiert. Din momentul în care începe să clocotească, o lași cam zece minute pe foc mic, ca să se extragă aromele. După aceea oprești focul și lași lichidul să se răcească complet. La final strecori saramura printr-o sită deasă sau prin tifon împăturit în două trei straturi. Rezultatul este o marinadă limpede și foarte aromată, pe care o poți folosi nu doar la pasăre, ci și la carne de porc sau vită pentru alte tipuri de pastramă.

Usturoiul se pregătește separat. Căței de usturoi se curăță și se pisează, dar nu foarte fin. Bucățile trebuie să rămână vizibile, aproape felii strivite. Carnea de pasăre, deja curățată și porționată, se unge pe toate părțile cu acest usturoi pisat și se așază în straturi într-un vas mare emailat sau de sticlă, care se poate acoperi bine. După ce ai aranjat toate bucățile, torni marinada rece peste ele, până când carnea este acoperită cu aproximativ doi centimetri de lichid.

Vasul se acoperă cu tifon curat, apoi cu capac, și se ține într-un loc răcoros. Marinarea durează în general trei zile. În fiecare zi bucățile de carne se întorc pe toate părțile, cu grijă, astfel încât saramura să pătrundă uniform. Nu sari peste această operațiune. De ea depinde cât de bine se sărează carnea și cât de uniform va fi gustul la interior.

După cele trei zile, carnea se scoate din saramură, se scutură ușor și se lasă la scurs. Bucățile se leagă cu sfoară rezistentă, astfel încât să poată fi agățate. Resturile de usturoi se îndepărtează de pe suprafață. Carnea se atârnă apoi într-un loc aerisit pentru trei patru ore. Scopul este să se scurgă surplusul de lichid și să se zvânte ușor la exterior. Dacă sari etapa aceasta, picură marinadă în afumătoare și stratul de la exterior nu se mai usucă frumos.

Afumarea se face la fum cald, nu la flacără directă. Cel mai bun lemn pentru acest tip de carne este cel de vișin sau de cireș, bine uscat. Dă un fum curat, cu aromă blândă, care nu înnegrește carnea și nu o îneacă. Afumătoarea poate fi una clasică sau una improvizată dintr-un butoi sau dintr-o cameră mică de fum cu focul separat. Important este ca focul să ardă domol, să facă fum constant și temperatura să fie moderată, astfel încât carnea să se coacă încet, fără să se usuce brusc.

Pulpele sau bucățile de pasăre se așază atârnate, cu spațiu între ele, pentru ca fumul să circule. Afumarea durează câteva ore, în funcție de mărimea bucăților și de intensitatea focului. Te uiți la culoare și la atingere. Pielea trebuie să fie rumenă, ușor lucioasă de grăsime, fără porțiuni crude. Carnea trebuie să prindă un ton cald, uniform, și să rămână elastică la apăsare.

Când consideri că sunt gata, scoți pulpele din afumătoare și le lași să se răcească la aer, fără curent puternic. Pot fi mâncate imediat sau a doua zi, când gustul de fum se așază și mai bine în carne. Se păstrează în loc răcoros, bine aerisit, atârnate sau pe grătare, iar dacă vrei să le ții mai mult timp le poți trece după afumare la frigider sau în cămară rece, învelite în hârtie.

Pulpele afumate se pot servi ca atare, la platouri reci, se pot încălzi ușor la cuptor sau se pot folosi la ciorbe, fasole sau varză, unde dau gust puternic fără să mai fie nevoie de multe alte grăsimi. Rețeta se bazează pe carne puțin grasă, saramură corectă și fum din lemn bun. Restul ține de răbdare și de atenție la foc.