Poliția Română și inspectorii pentru situații de urgență vor putea controla direct în locuințele cetățenilor dacă acestea sunt asigurate cu polița PAD — o schimbare majoră care vine după 18 ani de nesocotire.
Legea asigurării locuințelor împotriva dezastrelor naturale există din 2008, dar conformarea a rămas sistematic scăzută. Un nou proiect legislativ propune să transfere autoritatea de control de la primariile locale — care au arătat că nu dispun nici de resurse, nici de voinţă — către Poliția Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU). Asta nu e o noutate de formă. E o recunoaștere că sistemul actual e mort și trebuie forță pentru a-l pune în mișcare.
Asigurarea obligatorie PAD — prescurtarea vine de la „Protecție împotriva Dezastrelor” — acoperă trei categorii de riscuri: cutremure, inundații și alunecări de teren. Nu e o asigurare la alegere, ci o obligație legală pentru oricine deține o locuință rezidenţială. Sumele asigurate variază: 50.000 de lei pentru locuințe standard și 100.000 de lei pentru construcții mai valoroase. Primele sunt modeste — 50 de lei sau 130 de lei anual — dar aparent și aceasta e prea mult pentru mulți.
De ce atât de puțini plătesc? Pentru că, pur și simplu, primariile nu verifică. Asta e răspunsul cinstit. Legea cere primarilor să control constituiascarisca și să aplice amenzi de până la 500 de lei. În practică, administrații publice locale nu au nici bazele de date necesare, nici personalul dedicat, nici voia politică de a-și supăra alegătorii cu asemenea controale. După 18 ani, mecanismul de sancționare local e în esență inoperant.
Aici intervine motivul pentru care se gândesc acum la Poliție și IGSU. Ambele instituții au structuri operative, resursă de personal și, teoretic, legitimitate să intre în locuințe cu mandat. IGSU are deja acces în casele oamenilor pentru controale de prevenire a incendiilor. Poliția face controale domiciliare pentru alte infracțiuni. Transferul acestei responsabilități vine firesc din punct de vedere procedural, dar ridică o întrebare dezgustătoare: cât de dispuși vor fi românii să accepte această intensificare de control?
Autorii proiectului legislativ recunosc explicit problema: administrațiile locale sunt slabe. După reducerile în efectivele poliției locale din ultimii ani, nici nu mai au capacity pentru controale de amploare. Soluția — a și-o lua Poliția Română și IGSU — e logică, dar în practică e o provocare de execuție enormă. Vorbim de milioane de locuințe. Vorbim de o operațiune de verificare care, pentru a fi eficace, trebuie să fie sistematică și pe o scală imensă.
Ce spune exact legea din 2008? Că asigurarea PAD e obligatorie pentru toate locuințele și că nerespectarea poate fi sancționată cu amenzi. Până acum, respectarea e voluntară în practica, pentru că sancțiunea nu există de fapt. Introducerea verificărilor efective schimbă asta. Oamenii care nu și-au asigurat locuințele nu vor mai putea invoca ignoranță. Vor ști că riscă o amendă de 500 de lei — nu-i cifră micuță pentru o familie care și-a stricat apa caldă și trebuie să o repare.
Dar asta aduce o tensiune: ce înseamnă că asigurarea e „obligatorie” 18 ani în lege și, în același timp, neverificată? Înseamnă că sistemul juridic e incomplete. Înseamnă că au fost ani în care milioane de oameni au încălcat legea fără penalizare. Acum, cu introducerea controlelor efective, ceea ce era încălcare teoretică devine încălcare practică cu consecințe. Nu toți vor vedea asta ca corecție. Mulți vor vedea-o ca o surpriză neagradabilă și nedorită.
Cifra care mută pulsul e aceea că doar 2,4 milioane de proprietari dintr-o țară cu cinci milioane de imobile rezidențiale au polite PAD active. Asta-i rata de conformare de sub 50 la sută. Și asta-i doar dintre cei care au o casă. Proprietarii de apartamente în bloc au alte obligații de asigurare (de obicei administrații sarcina asta). Dar chiar și așa, rata e alarmant de mică.
De ce? Pentru că românii, în majoritate, nu au încredere în mecanismele de protecție socială și de asigurare. Văd asigurarea ca o taxă invizibilă, nu ca o protecție. Și-au încercat norocul cu clădiri vechi, în zone cu risc, fără asigurare vreodată, și nu s-a întâmplat nimic. De ce să plătească acum?
Răspunsul nu-i emoțional. E fizic. Un cutremur de 6+ pe scara Richter pe linia Vrancea ar putea lăsa sute de mii de oameni fără casă. O inundație majoră în Transilvania sau Muntenia ar putea zgândări zeci de mii de locuințe. Riscul e real. Doar că-i departe și nevăzut până nu se întâmplă.
Proiectul legislativ urmează să fie discutat în Parlament. Nu e încă aprobat. Dar intenția e clară. România se pregătește să asigure conformarea cu o lege care de 18 ani a fost scrisă în apă. Procedura de control va fi anunțată. O să fie controverse. O să fie scandaluri când oamenii vor primi primele amenzi și vor realiza că din 2008 se considerau în afara legii. O să fie momente în care cetățeni vor spune că-i „țapă ispășitoare” și că statul ar trebui să asigure singur locuințele. Dar mecanismul e pus în mișcare.
Ce urmează: o dată cu aprobarea legii, Poliția Română și IGSU vor primi instrucțiuni pentru inițierea controalelor. Probabil că o să înceapă cu zone considerate risc, sau cu reclamații. Eventual vor standardiza și vor merge în bloc. Pentru proprietarii care nu au polite PAD și care sunt depistați, e o amendă între 100 și 500 de lei — exact, valoarea maximă nu-i specificată clar, dar e în acel interval.
Pentru o țară cu sistem de protecție socială ușor — unde asigurările sunt încă percepute ca marginal utile — asta-i o schimbare. E un pas de la „lege care se vorbește, dar nu se execută” la „lege cu colți”. Poate fi bine. Poate lumea și-o lua-o mai în serios și o să existe mai multă protecție reală atunci când dezastrul lovește. Sau poate o să se genereze doar furie și neîncredere în stat, cum se întâmplă de fiecare dată când administrația pune serios mâna pe forța de constrângere. Timp va spune.