Premierul Ungariei, Peter Magyar, a găsit în România și Franța exemplele perfecte ale eșecului guvernanței. Luni, în Parlamentul de la Budapesta, în timp ce prezenta bugetul pe 2027, Magyar a descris România ca o avertisment viu: locul în care ajungi când cheltuielile necontrolate, corupția și furtul nu sunt oprite.
Contextul acestei declarații nu e accidental. Magyar a preluat o ţară cu deficit bugetar de 7,5% din PIB — moștenire directă de la predecessorul Viktor Orbán. Vorbind în hemiciklul parlamentar, el a construit un narativ simplu și grav: România e ceea ce ţi se întâmplă dacă ignori disciplina fiscală. Mesajul era menit să mobilizeze sprijinul pentru propriul program de austeritate.
Planul bugetar al lui Magyar pentru 2027 urmărește o ţintă ambițioasă: reducerea deficitului la 4,9% din PIB anul viitor. Guvernul ungar estimează că reducerea cheltuielilor inutile și combaterea corupției pot aduce economii de 1,5 puncte procentuale din PIB. Alte 1,4 puncte vor veni din renunțarea la programele electorale introduse de Orbán — o decizie controversată pentru un nou premier care tocmai s-a angajat unor promisiuni când a câștigat alegerile în aprilie. Și dacă economia se va îmbunătăți, din celelalte 2,6 puncte procentuale, Magyar vrea să folosească doar o mică parte pentru alte investiții, restul mergând direct la reducerea datoriei.
Este o strategie clasică de guvernanță post-criză: tăie imediat ce poți tăia, promite refacerea progresivă. Doar că narrativul și-a ales victime streine, și România a fost aleasă cu grijă. Nu e o coincidență că exemplul nu a fost nici Spania, nici Italia, nici alte ţări cu probleme fiscale comparabile. România a fost selectată probabil pentru că e percepută în Europa Centrală drept mai vulnerabilă, mai departe, mai ușor de folosit drept sperietoare în fața propriilor cetățeni.
Declarația lui Magyar vine la un moment când Ungaria încearcă să se redreseze pe plan european. De câteva luni, Budapesta cere deblocharea fondurilor europene care au fost congelate din cauza măsurilor din era Orbán. Acestea ar putea ajunge la miliarde de euro — fonduri pe care noua administrație le vrea urgent pentru investiții în locuințe, infrastructură și gestionarea resurselor de apă. Dacă reușește, planurile sale de refacere bugetară devin credibile. Dacă nu, austeritatea va fi mai severă.
Partea dureroasă pentru România nu e doar că a fost dată drept exemplu negativ. E faptul că, pe hârtie, guvernul ungar are oarecare dreptate despre miza faptului. Într-adevăr, deficite care cresc ani la rând și se lasă nereglementate devin cризe. Doar că utilizarea unui vecin ca cărămidă de sperietoare în construcția propriului mesaj politic e o practică veche și dezgustătoare în politica europeană.
Ce urmează pentru România? Probabil nimic direct — declarația lui Magyar nu va fi urmată de acțiuni concrete împotriva României. Dar mesajul rămâne: în economia politică a Europei post-2024, țările mici și mai vulnerabile sunt ușor de folosit drept etalonuri negative. E o lecție pe care fiecare guvern din regiune ar trebui s-o înțeleagă.