Într-o dimineață însorită de vară, când razele soarelui pătrundeau ușor prin fereastra bucătăriei, bunica mea își pregătea cu grijă ingredientele pentru una dintre rețetele noastre preferate: păstăi galbene cu usturoi. Aroma bogată a usturoiului și mirosul dulceag al păstăilor proaspete mă duceau mereu cu gândul la zilele liniștite petrecute în grădina bunicilor, unde totul părea mai simplu și mai gustos.
Bunica începea mereu prin a alege cele mai bune păstăi din grădină, delicate și de un galben viu, parcă strălucind sub soarele de august. Dacă nu erau proaspete din grădină, păstăile galbene congelate erau la fel de bune. Astăzi, avea pregătite 900 de grame, numai bune pentru a hrăni întreaga familie.
Ingrediente:
- 900 g păstăi galbene (proaspete sau congelate)
- 4 linguri de ulei (de preferință de măsline)
- 1 morcov (ras)
- 1 ceapă (tăiată mărunt)
- 9 căței de usturoi (7 zdrobiți, 2 rămași întregi)
- 1 linguriță de boia dulce
- Sare și piper (după gust)
- 2 roșii mari (opțional, decojite și tocate cubulețe)
- 1/4 legătură de pătrunjel (tocat mărunt)
- 2 fire de mărar (tocate mărunt)
În bucătăria mică, dar primitoare, bunica punea o cratiță pe aragaz și turna în ea patru linguri de ulei, de obicei de măsline, deoarece îi plăcea gustul său bogat și sănătos. În timp ce uleiul începea să se încălzească, ea răzuia un morcov proaspăt și tăia mărunt o ceapă, adăugându-le imediat în cratiță. Ceapa și morcovul sfârâiau ușor în uleiul încins, iar bucătăria se umplea de un miros care aducea cu sine o mulțime de amintiri. Bunica zdrobea apoi cu pricepere șapte căței de usturoi și îi arunca în cratiță, lăsându-i să se amestece cu ceapa și morcovul, eliberându-și aroma lor inconfundabilă.
După ce legumele s-au călit suficient, bunica adăuga păstăile galbene în cratiță. “Trebuie să le călim puțin, să prindă și ele gust”, spunea ea întotdeauna, în timp ce amesteca cu grijă. După câteva minute, turna aproximativ 2,5 căni de apă peste păstăi și adăuga o linguriță de boia dulce, sare și piper după gust. Uneori, dacă avea la îndemână roșii proaspete și coapte, le decojea și le tăia cubulețe, adăugându-le în cratiță pentru a îmbogăți preparatul cu o notă de dulceață și o culoare plăcută.
Cu cratița acoperită, bunica lăsa păstăile să fiarbă la foc mediu timp de 30-40 de minute. În acele momente, bucătăria devenea inima casei, iar mirosul care se răspândea era de-a dreptul irezistibil. Pe măsură ce timpul trecea, păstăile absorbeau aromele din jurul lor, transformându-se într-un preparat pe care abia așteptam să-l gustăm.
Când mai rămâneau doar cinci minute de gătit, bunica adăuga cei doi căței de usturoi rămași, zdrobiți cu grijă, și presăra deasupra un amestec de pătrunjel și mărar tocate mărunt. Lăsa cratița descoperită pentru ca lichidul să se reducă, iar aromele să se intensifice și mai mult.
În cele din urmă, bunica stingea focul și ne chema la masă. Păstăile galbene cu usturoi erau întotdeauna servite ca atare, simple și savuroase, sau ca o garnitură perfectă pentru alte preparate. Gustul dulce al păstăilor se combina minunat cu aroma intensă a usturoiului, iar verdețurile proaspete adăugau o notă de prospețime care desăvârșea preparatul.
De fiecare dată când îmi amintesc de aceste păstăi galbene cu usturoi, îmi vine în minte imaginea bunicii mele, cu zâmbetul ei cald și mâinile pricepute, transformând ingrediente simple în mâncăruri pline de suflet și tradiție. Fiecare îmbucătură ne aducea mai aproape de rădăcinile noastre și de amintirile dragi, păstrate cu grijă în căldura bucătăriei ei.