Iarna, portocalele se mănâncă pe bandă. Se curăță una, apoi alta. Cojile se adună într-un bol, iar la final ajung la gunoi. În multe gospodării, nimeni nu se mai uită la ele. La țară, în schimb, există oameni care le pun la uscat ca pe niște plante de leac.
Mirosul puternic nu e doar un parfum plăcut. Vine din uleiurile din coajă, mai ales dintr-o substanță numită limonen. Pentru multe insecte, mirosul ăsta e deranjant. Unele nu mai găsesc planta după miros; altele, când intră în contact cu infuzia, pur și simplu nu mai stau pe frunze. Nu e otravă de magazin, dar e suficient cât să le scoată din ritm.
Așa a apărut ideea de a păstra cojile peste iarnă.
Când apar primii păduchi de frunză pe trandafiri sau pe pomii tineri, unii nu sar direct la insecticid. Pun într-o găleată un pahar de coji uscate, mărunțite, și zece litri de apă. Lasă patru sau cinci zile. Lichidul capătă miros amar de portocală. Cu el stropesc frunzele, mai ales pe dos, unde stau afidele. După două sau trei stropiri, frunzele nu mai sunt negre de insecte. Nu dispare tot într-o zi, dar diferența se vede.
Pe lângă afide vin și furnicile, care le „păzesc”. Acolo se folosește alt truc. Cojile uscate se înmoaie, apoi se dau la blender până ies o pastă groasă. Pasta se pune pe traseele furnicilor, la baza pomilor, pe lângă tufe sau chiar peste mușuroi. Mirosul le alungă; nu întotdeauna definitiv, dar de multe ori își mută drumul.
Aceeași infuzie cu care stropești afidele e folosită de unii și împotriva tripsilor. Se aplică de mai multe ori, pentru că insectele revin. După prima stropire scad, după a treia dispar aproape complet.
La păianjenul roșu, rețeta se întărește. Se pun două pahare de coji uscate și două sute, trei sute de grame de pelin proaspăt tocat în zece litri de apă. Se lasă patru, cinci zile. Se strecoară și se stropește la cinci, șapte zile. Pelinul e vechi cunoscut în grădină; portocala adaugă mirosul care îl scoate din zona de confort.
Varza are propria ei problemă, fluturele alb. Dacă depune ouă, în câteva zile apar omizile care fac frunza sită. Unii stropesc varza o dată pe săptămână cu infuzia de coji, din primăvară până la recoltare. Fluturele evită frunza, iar dacă nu depune ouă, nu ai omizi.
La morcov, povestea e mai migăloasă. Musca morcovului vine în mai multe valuri. Cei care se bazează pe coji îngroapă portocală uscată în pământ la pregătirea straturilor, apoi, din mai, udă la șapte, zece zile cu apă în care au stat două, trei mâini de coji. Așa țin mirosul prezent tot sezonul.
Viermii sârmă care găuresc cartofii și sfecla sunt abordați mai simplu. La plantare, se pune câte o mână de coji în fiecare cuib sau se îngroapă în patul de rădăcinoase. Nu e o barieră perfectă, dar în multe grădini a redus pagubele.
Larvele de cărăbuș, care rod rădăcinile căpșunilor și ale pomilor tineri, sunt deranjate la fel. Cojile se pun în gropile de plantare, între rânduri, oriunde sunt rădăcini fragile.
Interesant e că nu toți dăunătorii fug. Limacșii sunt atrași de portocală. De aici capcanele: pastă din coji și apă, pusă în sticle tăiate și îngropate la nivelul solului. Dimineața, în ele se adună melci și limacși înecați.
Cojile mai rezolvă și alte probleme. Pisicile vecinilor, de pildă. Dacă îngropi coji pe marginea straturilor, multe pisici evită locul. Cu coji proaspete efectul e mai puternic; cele uscate miros mai slab, mai ales în pământ umed.
La picnic sau în curte, unii freacă pielea cu coajă proaspătă. Țânțarii nu suportă mirosul. Nu e pentru toată lumea; pe piele sensibilă poate irita.
În sol, cojile devin hrană. După ce se descompun, lasă potasiu, calciu, magneziu, fosfor și alte săruri minerale. Le poți îngropa direct sau le poți pune în compost. Dacă le tai mărunt, se descompun fără probleme.
În casă, cojile uscate se pun prin dulapuri ca să scoată mirosul de stat. În toaleta din curte, o oală cu apă fiartă cu coji și puțină scorțișoară bate orice odorizant. Iar la foc, cojile complet uscate ajută flacăra să prindă și miros a portocală în jur.
Un detaliu important: portocalele din comerț sunt tratate. Spală-le cu apă caldă și săpun; apoi opărește-le rapid. Abia după aceea păstrezi coaja. Taie-o mărunt, usuc-o bine și ține-o în borcane sau cutii cu capac, ca să nu se ducă uleiurile.
Cojile de portocală nu sunt un insecticid minune. Dacă ai o invazie serioasă, tot ai nevoie de soluția din magazin. Dar ca ajutor ieftin, din ce aruncai ieri la gunoi, sunt printre cele mai la îndemână lucruri pe care le poți avea în grădină.
