Nicolae Sterp, tatăl cântărețului Culiță Sterp, s-a aflat în plin mijlocul protestelor din Piața Victoriei pe 15 septembrie, când o manifestație a crescătorilor de animale s-a transformat într-o confruntare deschisă cu forțele de ordine.
Ce a adus sute de crescători de animale în stradă nu era o manifestație politică obișnuită, ci o strigăt de disperare al unui sector pe moarte. Fermierii și crescătorii din România se confruntă cu o criză economică adâncă, agravată de restricții pe care o consideră absurde. Exporturile de animale vii au fost suspendate, sacrificiile de efectiv nu primesc compensații, iar pierderi financiare masive au făcut ca oamenii să nu mai aibă ce pierde. Inițiatorul mobilizării, cunoscut drept Ionică Sterp – „Ciobanul Ionică” – a declarat încă de la anunțul protestului că fermierii se află într-o situație critică, iar sacrificiile fără plată au devenit punctul de rupere.
Scenă tipică pentru manifestări din piața centrală: organele de ordine și-au pregătit liniile de apărare, dar tensiunea a crescut rapid. Printre multimi s-au auzit voci furioase, oameni cu semne și pancarte și-au exprimat nemulțumirile, iar autoritățile – aparent pregătite pentru conflict – au stat la post. Când primii protestatari au încercat să depășească cordoanele, situația s-a transformat oarecum previzibil. Jandarmii au intervenit cu spray-uri lacrimogene și gaze. Imaginile care au circulat pe rețelele sociale nu mai arătau crescători luptând pentru viața lor economică – arătau confruntări, ceață de gaz, oameni care se retrag cu fața arzând.
Nicolae Sterp a vorbit în mijlocul haosului cu o frustrare care nu putea rămâne tăcută. „O mână de oameni și-și bat joc de un popor. Cum vine treaba asta? I-au pus pe ăștia să ne gazeze”, a spus tatăl lui Culiță, exprimând clar ceea ce mulți alții simțeau în acel moment – senzația că sistemul nu-i ascultă, și când încearcă să-și facă vocile auzite, răspunsul e represiune.
Cifra oficială a Jandarmeriei pune o perspectivă asupra amplitudinii confruntării. Douăzeci și patru de persoane au fost vătămate în total, opt dintre ele fiind chiar jandarmi. Douăzeci și nouă de manifestanți considerați violenți au fost extrași din mulțime și conduși la Poliție. Nu sunt numere electorale, dar sunt suficiente pentru a arăta că ce a început ca o manifestație legală cu revendicări concrete s-a terminat în scenele pe care le-am văzut pe ecrane.
Protestele din septembrie nu sunt izolate – sunt parte a unui pattern mai larg. Crescătorii de animale din România se confruntă de ani de zile cu o combinație de factori care au făcut sectorul aproape neviabil: restricții de export impuse din cauza focarelor de boală, piețe externe închise, și o stare de incertitudine permanentă. Fermierii nu plănuiesc decenii înainte – ei planifică următoarea lună, apoi sunt loviți de o nouă restricție. Revendicările lor pe care le-am putea considera pur economice – reluarea exporturilor, despăgubiri, claritate juridică – sunt, de fapt, întrebări de supraviețuire.
Ce contează aici nu e doar că Nicolae Sterp a fost în piață. Contează că oamenii care muncesc într-un sector real al economiei, care plătesc taxe și nu cerșesc, au simțit că nu mai au nici o cale legală să fie auziți. Și atunci au ieșit în stradă. Și au fost gazați. Și au vorbit cu revoltă, nu cu speranță.
Situația crescătorilor rămâne nerezolvată. Nici restricțiile nu s-au ridicat dramatic, nici compensațiile nu au venit pe masă, nici exporturile nu s-au reluat. Protestul din septembrie a fost descris de unii ca un eșec – oameni dispersați de gaze, vârfuri de gaz în ochi, voci care nu au fost auzite decât ca „manifestanți violenți” în buletinele de știri. Dar pentru cei care au fost acolo, pentru Nicolae Sterp și pentru alții care au respirat gazele, mesajul lor a fost clar: sectorul agriculturii de creștere animală în România nu mai poate fi ignorat, chiar și sub amenințarea gazelor lacrimogene.
Pentru săptămânile și lunile care urmează, cu cât mai rămân neschimbate condițiile, cu atât mai probabil vor veni noi proteste. De data aceasta, poate cu mai multă pregătire și mai puțin element de sorpresă din partea autorităților. Crescătorii știu ce vor – claritate și viață. Aceasta rămâne mica și tragica realitate a unei manifaestații din septembrie: nu a fost despre ideologie, a fost despre pâine.