Alegerile din Israel de miercuri au lăsat țara într-o situație politică precară. Nici premierul Benjamin Netanyahu, nici rivalul său Gadi Eisenkot nu au reușit să asigure cele 61 de mandate necesare pentru formarea unei majorități parlamentare, iar viitorul guvernului pare să depindă acum de partidele.
Confruntarea electorală de miercuri a fost marcată de o participare masivă — 77,7%, cea mai ridicată din acest secol. Aceasta a fost prima consultare electorală majoră după masacrul din 7 octombrie 2023, iar israelienii au ieșit la vot în număr excepțional, semn al importanței pe care o acordă acestui scrutin. Totuși, rezultatele nu au oferit claritate politică. Blocul lui Netanyahu a obținut 53 de mandate conform primelor estimări, opoziția lui Eisenkot s-a apropiat cu 48 de mandate, iar partidele palestiniene și arabo-israeliene au ajuns la aproximativ 19 mandate — o poziție strategică în care pot deveni decisori în negocierile de coalitie.
Scenariul unui Netanyahu slăbit apare acum ca o realitate. Sondajele la ieșirea din urne, cunoscute sub denumirea de exit-poll-uri, indicaseră inițial o egalitate practică între cei doi rivali majori, ceea ce sugerase că premierul pe care Trump l-a sprijinit public în ultimele zile ar putea fi pe cale să piardă puterea. Mesajele de susținere ale președintelui american pentru Netanyahu au apărut în faza finală a campaniei și par să-i fi oferit o redresare de moment, compensând ceea ce părea o înfrângere anunțată.
Reacția echipei Netanyahu a fost agresivă. Partidul Likud a acuzat partidele arabe că „fură alegerile” și a cerut autorităților — poliției israeliene și serviciului Shin Bet — să investigheze presupuse nereguli în secțiile de vot din comunitățile arabe. Conform declarației oficiale a partidului, creșterea participării arabe a fost anormală și suspect, iar Netanyahu a vorbit de „infracțiuni grave, inclusiv mită, amenințări, violență, falsificare și utilizare de software interzis pentru mobilizarea alegătorilor”. Aceste acuzații, în absența unor dovezi publicate, au declanșat o dispută dură încă din seara alegerilor.
Gadi Eisenkot, rivarul lui Netanyahu și lider al blocului opoziției, și-a revendicat victoria în termeni simbolici. El a declarat că rezultatul exprimă „o dezaprobare completă” a lui Netanyahu și a promis că va încerca să formeze un guvern alternativ. Mesajul său s-a concentrat pe schimbare și pe mobilizarea electoratului care, se pare, era nemulțumit de conducerea actuală. Totuși, și Eisenkot nu dispune de suficiente mandate pentru a forma o majoritate singur.
Aici intervine elementul care transformă o simplă dispută electorală într-o criză de guvernare. Partidele arabo-israeliene, cu aproximativ 19 mandate, au devenit actorii cu puterea de a decide care bloc va obține suficiente voturi pentru a forma coalitie și pentru a conduce țara. Asta înseamnă că atât Netanyahu cât și Eisenkot vor trebui să negocieze cu formațiuni politice care reprezintă interesele comunităților palestiniene din Israel — o situație electorală cu implicații adânci, greu de gestionat politic și cultural.
Creșterea spectaculoasă a votului arab este legată de dinamica politică specifică acestor comunități. După zile de tensiune și dispute etnice, mobilizarea care a urmat pare să reflecte o dorință crescândă de a face vocea auzită la nivel parlamentar. Conform publicației The Jerusalem Post, estimările sugera că aceste partide ar putea obține în total 19 mandate — o cifră importantă într-o legislatură în care o majoritate simplu cere 61 de locuri. Această creștere a fost percepută de unii ca legitimă exprimare a optării electorale și de alții, inclusiv Netanyahu, ca anomalie care necesită investigație.
Negocierile care vor urma vor fi complexe și probabil lungi. Formarea unei coalitii necesită nu doar acordul pe cifrele mandatelor, ci și pe programul de guvernare, pe repartizarea minișterelor și pe gestionarea unor chestiuni sensibile care afectează ambele comunități — israeliene și palestiniene din Israel. Grupurile arabo-israeliene vor cere concesii semnificative, iar atât Netanyahu cât și Eisenkot vor trebui să decidă dacă sunt dispuși să le accepte pentru a accede la putere.
Procesul de formare a guvernului se va desfășura conform procedurilor constituționale israeliene. După numărarea completă a tuturor voturilor, președintele Israelului va desemna un lider care va avea sarcina de a forma coaliția. Acel lider va avea de obicei aproximativ șase săptămâni pentru a negocia și a prezenta o majoritate care să susțină un nou guvern în Knesset. Eșecul ar duce la o nouă runde electorală — o perspectivă care nu avantajează pe nimeni din cauza cheltuielilor și dezordinei politice pe care le-ar genera.
Ceea ce este clar este că viitorul guvern israelian nu va putea ignora votul arab și nici aspirațiile politice ale acestor comunități. Fie că va fi sub Netanyahu sau sub Eisenkot, compromisurile necesare vor schimba probabil dinamica coaliției și vor impune în agenda de guvernare probleme care sunt importante pentru minoritatea arabă. Aceasta ar putea fi o schimbare semnificativă pentru Israel, unde gobiernele anterioare au putut să neglijeze în măsură mai mare interesele acestor grupuri electorale.
Zilele și săptămânile care vin vor fi decisive pentru stabilitatea politică israeliană. Negocierile vor revela nu doar care bloc political va prelua puterea, ci și cât de dispuși sunt cei doi rivali majori să colaboreze cu actorii politici arabi și să transducă promisiuni electorale în politici concrete. Sarcina este dificilă într-o țară marcată de tensiuni etnice și religioase, iar orice acord politic va trebui să satisfacă atât electoratul majoritar cât și minoritatea care, acum, ține cheia puterii în mână.