Săptămâna trecută, scăderea neobișnuită a Dunării la Budapesta a scos la iveală ceva ce stătea îngropat în mâl de aproape opt decenii: o motocicletă militară germană DKW, cu plăcuțele soldaților încă lizibile, și osemintele a doi oameni care nu au mai ajuns acasă din război. Muzeul maghiar de istorie a recuperat vehiculul pe 2 august, în Piața Batthyány, chiar vizavi de Parlament. Imaginile postate ulterior au lăsat lumea cu gura căscată.
Cum a supraviețuit o motocicletă din 1944 sub apă? Răspunsul e mai puțin romantic decât pare, și tocmai de aceea e fascinant.
Mâlul și motorina au făcut ce niciun muzeu nu ar fi putut
Motocicleta DKW a stat complet îngropată într-un amestec etanș de mâl și motorină scursă din rezervor. Combinația aceasta, întâmplătoare și neintenționată, a creat o cameră de conservare improvizată. Metalul nu a oxidat cum ar fi făcut-o în aer liber sau în apă curgătoare curată. Plăcuțele de identificare ale soldaților au supraviețuit intacte, ceea ce înseamnă că, teoretic, familiile lor ar putea afla acum ce s-a întâmplat cu ei. Comisia Germană pentru Morminte de Război a preluat gestionarea osemintelor și a documentelor de identificare.
Modelul recuperat e un DKW NZ 350-1, produs spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial în condiții de penurie. Germania nazistă ducea atunci lipsă de aluminiu, așa că motorul a fost turnat din fontă cenușie cu conținut ridicat de grafit. Un aliaj mai ieftin, mai greu, dar extrem de rezistent. Ironia face că tocmai acel compromis de război — folosirea unui material inferior — a fost cel care a ținut motorul intact sub apă decenii la rând. După curățare și conservare în hangarul Muzeului de Istorie din Budapesta, motocicleta arată, potrivit celor care au văzut-o, „ca nouă”.
DKW: de la cea mai mare fabrică de motociclete din lume, la demontare forțată
DKW nu era un producător oarecare. Înainte de război, fabrica din Zschopau era unul dintre cei mai mari producători de motociclete din lume. În 1932, DKW a fuzionat cu Audi, Horch și Wanderer pentru a forma Auto Union AG — grupul din care a crescut, mai târziu, actuala Audi. Modelul 350 a fost produs în masă pentru Wehrmacht, iar până în 1939 ieșiseră pe poarta fabricii peste 500.000 de exemplare. Odată cu escaladarea conflictului, producția civilă a fost tăiată progresiv în favoarea celei militare.
Sfârșitul fabricii a venit după capitularea Germaniei. Uzina din Zschopau, ajunsă în zona de ocupație sovietică, a fost demontată bucată cu bucată și expediată în Uniunea Sovietică, împreună cu inginerii care o știau pe dinăuntru. O întreagă lume industrială, ștearsă și mutată.
Un dosar de dispariție redeschis de un nivel scăzut al apei
Există ceva apăsător în toată povestea asta. Nu motocicleta în sine — ea e doar un obiect. Ci faptul că, lângă ea, doi oameni au murit în acel fluviu și au rămas acolo aproape opt decenii, fără că nimeni să știe exact unde sunt. Scăderea unui nivel de apă, un eveniment meteorologic banal, a rezolvat în câteva zile ceea ce decenii de căutări nu reușiseră. Motocicleta DKW din Dunăre nu e o curiozitate muzeistică. E un dosar de dispariție care s-a redeschis singur.
Vehiculul rămâne deocamdată în conservare la Budapesta. Nu există încă un calendar public pentru expunerea lui, dar Muzeul de Istorie intenționează să îl includă în colecția permanentă. Comisia Germană pentru Morminte de Război urmează să comunice dacă plăcuțele de identificare permit stabilirea identității celor doi soldați. Dunărea mai ascunde. Nivelurile scăzute ale fluviului au scos la iveală în ultimii ani zeci de epave și obiecte din perioada celui de-al Doilea Război Mondial în sectorul unguresc. Ce e acolo jos nu a dispărut — doar a așteptat condiții mai bune ca să iasă la suprafață.
