Cel puțin 82 de persoane au murit și zeci sunt date dispărute după prăbușirea unei mine de aur din regiunea Kordofan de Vest a Sudanului, marți. Echipele de salvare continuă să caute supraviețuitori sub dărâmături, folosind unelte manuale rudimentare, în timp ce autorități și organizații medicale avertizează că.
Tragedia s-a petrecut la mina de aur al-Zara din localitatea Al-Nuhud, o zonă controlată de gruparea paramilitară Forțele de Sprijin Rapid. Mina operează fără autorizare și fără măsuri de siguranță elementare. Supraviețuitorii au relatat că prăbușirea s-a produs marți dimineață, iar zeci de mineri rămân încă blocați sub nisip și dărâmături. Rescue teams au accesat locul cu dificultate, fiind nevoite să folosească doar unelte manuale pentru a excavă victimele.
Potrivit surselor locale și rapoartelor inițiale, prăbușirea a fost probabil cauzată de instabilitatea solului, slăbit de ploile abundente din perioada anterioară. Zona, situată în Kordofanul de Vest, a fost în continuă dezechilibru structural din cauza eroziunilor naturale și a exploatării necontrolate. Într-o regiune devastată de conflict, infrastructura pentru prevenirea dezastrelor miniere lipsește aproape cu desăvârșire, iar supraveghearea activităților de extracție de aur este minimă.
Organizația Sudanese Doctors Network a criticat aspru condițiile în care se desfășoară mineritul. Medicina și personalul medical au declarat că activitățile miniere din zonele administrate de grupări paramilitare expun civili unor pericole extreme și sistematice. Standardele internaționale de siguranță nu sunt aplicate. Muncitorii nu poartă echipament de protecție, iar accesul pentru echipele de salvare este limitat chiar și după dezastre.
Zona de operare a minei se află într-o regiune în conflict civil. Forțele de Sprijin Rapid controlează Al-Nuhud și zăcămintele din împrejurimi de la izbucnirea războiului civil în aprilie 2023. Această poziție militară le-a permis grupării să monopolizeze exploatarea aurului, atragând mii de „căutători de comori” disperați care acceptă orice risc pentru a supraviețui. Cu economia sudaneză în colaps și alte oportunități de muncă inexistente, mineritul ilegal devine singura sursă de venit pentru milioane de oameni.
Incident similar s-a petrecut în iulie în Statul de Nord al Sudanului, când aproximativ 15 mineri și-au pierdut viața într-o prăbușire de mină. Aceea tragedie nu a determinat schimbări în reglementări sau măsuri de protecție, deoarece infrastructura de stat e inexistentă în zonele de conflict și capacitatea de aplicare a regulilor e aproape nulă.
Bilanțul actual de 82 de morți rămâne provizoriu, iar oficialii declarau pentru agenția de presă AFP că „alte persoane sunt în continuare date dispărute și se suspectează că sunt îngropate sub nisip și dărâmături.” Estimările privind numărul real de victime variază în funcție de sursă: supraviețuitorii vorbesc de zeci de mineri care nu au apărut din mină marți, iar organizațiile medicale nu au capacitate să confirme numerele exacte din cauza lipsei de acces și registre formale.
Echipele de salvare se confruntă cu obstacole majore. Nici transport de urgență organizat, nici spitale dotate apropiate nu funcționează în zona controlată de RSF. Accidentații grav răniți sunt transportați la distanțe mari, pe drumuri impracticabile, cu o mortalitate secundară semnificativă. Procesul de salvare s-a prelungit pe parcursul mai multor ore, iar cu fiecare oră care trece, șansele de a găsi supraviețuitori scad dramatic.
Contextul mineritului artizanal în Sudan este unul marcat de disperare economică și absență completă a reglementării. Milioane de sudanezi dependenți de exploatarea aurului ilegal pentru a-și hrăni familiile nu au nici o protecție legală, nici acces la compensație în caz de accident. Lucrează în condiții medievale, pentru salarii mici, fără contract, fără asigurare și fără orice drept. Autoritățile sudaneze nu au capacitatea de a interveni sau de a aplica regulile de siguranță, mai ales în zonele de conflict.
Organizațiile internaționale pentru drepturi ale omului au avertizat că acestea condiții reprezintă exploatare sistematică pe scară largă. Conflictul continuu și colapsul instituțional creează un mediu perfect pentru abuzuri. Niciun caz similar nu a generat investigații formale sau urmăriri penale ale responsabililor, deoarece lanțul de comandă al grupurilor paramilitare rămâne inaccesibil justiției internaționale.
Autoritățile sudaneze nu au emis orice declarație oficială despre măsuri de prevenție pentru viitor, nici nu au anunțat investigații formale. Capacitatea Guvernului de a răspunde tragediilor în zonele de conflict controlate de alte grupări armate este zero. Presa locală și internațională urmărește situația, dar accesul pentru jurnaliști în zona respectivă rămâne restricționat din motive de securitate.
Supraviețuitorii care au scăpat au oferit relatări despre clipele prăbușirii. Unii au descris cum solul a cedat sub picioarele lor, iar alții au fost asmatrici la colapsul imediat care a urmezit. Deși informațiile rămân parțiale din cauza comunicării dificile în regiune, scenele descriu clar o prăbușire catastrofală, nu un mic accident de exploatare.
Implicațiile acestei tragedii se extind dincolo de numerele imediate. Aceasta expune absența totală a oricăror mecanisme de protecție pentru muncitorii din sectoarele informale sudaneze. Riscul pentru minerit continua în regiuni similare rămâne extrem, iar probabilitatea unei alte tragedii în lunile următoare este ridicată, dat fiind că nicio măsură preventivă nu va fi implementată. Ciclul de disperare economică va continua să împingă oameni în min înapoi, pericol sigur dar inevitabil pentru supraviețuire.