Profesoara Mihaela Stănică, titulară a Departamentului de Limba și Literatura Franceză din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, s-a stins din viață la vârsta de 43 de ani.
Născută pe 17 octombrie 1982, Mihaela Stănică și-a construit o carieră remarcabilă în domeniul științelor umaniste, specializată în literatura franceză și teoria traducerii. Din 2008, ea a condus departamentul în care a activat, ocupând o poziție de referință în comunitatea academică. Activitatea sa s-a concentrat pe literatura și cultura franceză din secolul XX, cu atenție deosebită acordată creatorilor contemporani, literaturii francofone și practicilor de traducere.
Cercetarea sa academică a fost ancorat într-o tezală de doctorat dedicată reprezentărilor corpului în literatura lui Huysmans, autori de referință din perspectiva ei științifice. Pe baza acestei specialități, Mihaela Stănică s-a implicat în proiecte de cercetare de nivel internațional, având ca teme centrale reprezentările corpului, deconstrucția stereotipurilor de gen și studiul identității și alterității. Aceste domenii au constituit constantele unei carriere dedicate dialogului între teorie și practică.
Activitatea sa la universitate și impact asupra studenților
Mihaela Stănică a îndeplinit funcția de secretar științific al Centrului de cercetare „Heterotopos. Reprezentări și practici ale spațiului străin”, o responsabilitate care i-a permis să organizeze întâlniri cu personalități din sfera académică și culturală franceză și francofonă. Atelierele și mesele rotunde pe care le-a coordonat au generat interes consistent atât în rândul cadrelor didactice, cât și în rândul studenților.
Relația sa cu studenții a fost marcată de rigurozitate științifică asociată cu bunătate omenească. Rezultatele pe care le-au obținut studenții – sub forma lucrărilor de licență, disertațiilor de masterat și articolelor științifice – reflectau un stil pedagogic care equilibra exigența academică cu empatia. Ea a participat activ la comisiile de îndrumare a doctoranzilor, observațiile sale nuanțate contribuind la succesul mai multor generații de cercetători în formare.
Un moment semnificativ în activitatea academică a profesoarei Stănică a fost organizarea și coordonarea Juriului Goncourt al Universității din București, inițiativă care demonstra dorința sa de a ridica nivelul de calitate al activităților cu studenții. Această implicare reflecta o viziune coerentă asupra rolului universității în formarea unei elite intelectuale.
Reacții și moștenire academică
Facultatea de Limbi și Literatură Străine a exprimat durerea pierderii prin comunicatul oficial al departamentului, în care au subliniat caracterul unic al personalității sale. Mesajul transmis a evidențiat calitățile umane ale Mihaelei Stănică: omul de echipă cu sensibilitate accentuată, mereu atenți la nevoile celor din jur, și o implicare consecventă în viața instituției.
Comunicatul departamentului a descris-o ca „om de o calitate greu de egalat, prieten minunat și un suflet blând fără de pereche”. Această caracterizare ilustrează modul în care era percepută în comunitatea academică, nu doar ca o profesoară competentă, ci și ca o persoană care și-a exercitat profesia cu devoțiune și umanitate.
Lupta ei, după cum a notat instituția, a fost exemplară. Potrivit comunicatului oficial, amintirea Mihaelei Stănică va rămâne vie în inimile colegilor și studenților cu care a lucrat.
Cine a fost și ce lasă în urmă
Decesul Mihaelei Stănică marchează pierderea unui investitor asupra următoarei generații de cercetători și oameni de cultură. Contribuția sa la studiul literaturii franceze și la teoriile contemporane ale textului nu se limitează la publicații și cercetări – ea s-a manifestat în mai ales în formarea studenților și în crearea unei comunități academice în care rigurozitatea teoretică și omenirea coexistau natural.
Peste 18 ani de activitate în departament, Mihaela Stănică a consolidat o orientare științifică consecventă în studiile romanice, contribuind la plasarea unor subiecte precum deconstrucția de gen și teoria spațialității în agenda academică a instituției. Plecarea sa prematură reprezintă o pierdere semnificativă pentru mediul universitar românesc, în special pentru departamentele de limbi și literaturi străine.