Luca Niculescu, propus pentru funcția de premier, a dezvăluit în programul de guvernare o serie de reforme majore care vor rescrie administrația publică din România.
Reformele nu se opresc la nivelul local. ANAF și Autoritatea Vamală Română urmează să fie fuzionate într-o singură instituție, o mișcare care ar trebui finalizată până în 2027. Odată cu asta, sistemul de evaluare a șefilor și structurilor operative ale agenției se va baza pe bonusuri și penalizări – principiul stick-and-carrot transportat în fiscalitate. Ideea de bază e simplă: administrația țării e prea mare, prea lentă și prea bureaucratică. Asta trebuie să se schimbe.
Programul de guvernare pentru 2026–2028 nu e o promisiune electorală oarecare. E o foaie de parcurs concretă care zice exact cum arată România în ochii echipei Niculescu peste doi ani. Și trebuie spus clar: pentru oamenii din sate și din comune mici, schimbările ăstea nu sunt neutre. Au o greutate de viață cotidiană.
Primăriile mici, puse să se combine
Patru sute douăzeci și nouă de unități administrativ-teritoriale din România au mai puțin de o mie cinci sute de locuitori. Asta înseamnă că fiecare comună are o primărie, o structură administrativă proprie, personal propriu. În multe cazuri, eficientă? Marginal. Costisitor? Foarte. Programul Niculescu atacă direct problema: aceste comune vor fi încurajate – nu obligate – să se comaseze.
Cuvântul „voluntar” e important aici. Nu e decret, e ofertă. Autorităţile centrale vor pune pe masă bani pentru investiții locale pentru comunele care se unesc. Două, trei sau mai multe localități care fac o singură primărie primesc fonduri suplimentare. E o metodă de stimulare, nu de forță. Dar efectul va fi același: în cinci-zece ani, harta administrativă a României va arăta altfel. Vor fi mai puține primării, mai multe în fiecare comuna, și mai multi oameni deserviti de aceeasi structura.
Motivul e transparent: eliminarea risipei și redundanței. O comună cu mille locuitori nu are nevoie de aparatul administrativ de o comună cu zece mii. Dar astazi asta e regulă. Prin comasare, statul spune practic: acceptaţi să vă uniti, si faceti mai mult cu mai putini bani publici. Pentru comuna care acceptă, e un deal acceptabil – mai mulţi bani pentru drumuri, canalizare, şcoală.
ANAF și Vamale sub același acoperiș
Reformele nu se mărginesc la nivelul local. Cel mai ambițios pas al programului privește centralizarea și unificarea structurilor fiscale. ANAF și Autoritatea Vamală Română, două instituții care azi funcționează în paralel, urmează să fuzioneze într-o singură autoritate de control și colectare. E o mișcare cu precursori în alte țări europene, dar în România e o noutate de greutate.
Potrivit documentului propus de Niculescu: „Reorganizarea acestor structuri va duce la o mai bună coordonare a eforturilor de colectare și control fiscal, eliminând redundanțele administrative și sporind eficiența.” Concret, asta înseamnă mai puțin overlap între doi oameni care fac pe fapt același lucru, mai mult personal dedicat efectiv colectării impozitelor și taxelor.
Dar iată ceea ce face reformă asta interesantă pentru cititorii cu vârstă peste patruzeci de ani, care au timp de experiență: noua ANAF va funcționa – din 2027 încoace – sub un sistem de bonusuri și penalizări pentru conducere. Directorul institutional va putea fi premiat sau pedepsit funcție de rezultate. E încercarea unui model mai performant, mai orientat pe rezultate, decât sistemul actual. Dacă ANAF colectează mai mult, dacă fraudele scad, conducerea instituției se bucură de beneficii materiale. Invers, performanța slabă se plătește. Un sistem agresiv, spun unii. Necesar, replică altii.
Digitalizare și restructurare centrală
Pe lângă aceste măsuri grele, programul prevede și ceva mai zilnic: extinderea serviciilor publice digitale. Permisul de conducere, spre exemplu, nu va mai fi o documentă fizică de reînoit la ghișeu. Va fi digital. Asta e o mișcare pe care o vorbesc autoritățile din 2015, iar azi, în 2025, a ajuns tot mai des în programe. De data asta, pare a fi parte dintr-un plan mai larg de digitalizare reală.
Reforma administrației centrale vizează și desființarea structurilor cu responsabilități care se suprapun. Ce asta înseamnă? Departamente, direcții, birouri care fac pe fapt același lucru. O agenție a statului care se ocupă de cercetare în sănătate, iar alta de statistici în sănătate – două instituții cu activități parțial identice. Programul zice: fuzioneaza-le sau renunta la una. Efectul va fi reducerea birocraţiei, dar NU cu o ţintă strictă de mici. Nu zice „trebuie să scadă angajații cu 20%”. Lasă asta la negocierea cu fiecare minister.
Ce se va schimba practic din 2026 încoace
Pentru cetăţeanul obişnuit, efectele vor apărea treptat. În 2026, poate, va auzi că o comună din apropierea lui se comasează cu o alta. Vor fi alegeri locale, discuții, negociări. Din 2027, ANAF schimbă echipa de sus și începe sistemul de evaluare prin bonusuri-penalizări. În același an, taxele pe locuințe și terenuri se vor modifica – asta e o măsură separată, dar conexă reformei fiscale generale.
Digitalizarea serviciilor va merge mai încet, probabil. Aceste proiecte de informatizare în administrație se întârziau întotdeauna. Dar promisiunea e clară: mai puțin timp petrecut la ghișeu, mai mult timp acasă cu calculatorul.
Întrebarea care rămâne e dacă aceste reforme vor obține sprijinul din Parlament și dacă vor putea fi implementate fără fricții majore. Sindicatele din administrație vor protesta, câteva comune vor refuza comasarea, unii funcționari vor simți că-și pierd influență. Normal. Orice schimbare în birocrație produce rezistență.
Dar intenția din spatele programului e tranșantă: România trebuie o administrație mai slabă la granule, mai puternică la centru, mai rapidă și mai ieftină. Dacă Luca Niculescu va fi premier și va avea susținere parlamentară, aceste reforme sunt planuri, nu doar vorbe. Pentru primarii mici și pentru contribuabili, următorii doi ani vor fi decisivi.