Kremlinul observă cu atenție serios ce se întâmplă la București. Agenția de presă rusă TASS, controlată direct de Moscova, a dedicat un spațiu amplu analizei noului premier român, Luca Niculescu, și situației politice care l-a adus în fruntea guvernului.
Luca Niculescu, 55 de ani, nu e o apariție obișnuită în politica de vârf. Până acum patru luni, jurnalist și diplomat de carieră, el s-a găsit într-o situație pe care puțini și-ar fi imaginat: pe scaunul de prim-ministru al României, în mijlocul unui haos politic care durează de șapte luni. De la căderea guvernului Ciolacu, în aprilie 2024, trei încercări anterioare de a forma un cabinet au eșuat din simplul motiv că partidele majore au refuzat să coopereze. Era o criză instituțională reală, și România trebuia să aibă un executiv funcțional cât mai repede. Fapul că Nicușor Dan a ales Niculescu — un independent fără bază de partid — spune ceva despre dezamăgirea față de jocurile politice tradiționale.
Dar cine e de fapt Luca Niculescu? Răspunsul e incontestabil legat de partea celei mai importante a vieții sale: o educație franco-centrică și o carieră diplomată care l-a legat de Paris, de Franța și de instituțiile occidentale. Asta e și semnul pe care Moscova îl vede clar, și asta e linia roșie pe care Nicușor Dan a tras-o pentru guvernul Niculescu.
Niculescu s-a născut în 1971 într-o familie cu pedigree politic și cultural. Străbunicul său a fost deputat și ministru al industriei în 1918, iar genealogia lui cuprinde scriitori și jurnaliști. În copilărie a vorbit frecvent franceza acasă — nu e o întâmplare minoră asta, e un fapt care a structurat întreaga lui viață. La 23 de ani a plecat la Universitatea din Strasbourg și s-a întors nu cu o diplomă, ci cu o identitate franco-europeană care nu l-a mai părăsit.
Din 1992 până în 2016, Niculescu a fost jurnalist de profesie. A lucrat la Radio France Internationale, apoi la televiziune în România pentru posturile franceze France Info, Libération și TV5. Premii — „Jurnalistul european al anului” din partea Institutului European din România, premiu pentru cel mai bun talk-show. E tabloul unui intelectual conectat la circuitele occidentale, nu la rețelele României tradiționale.
În 2016, a făcut pasul spre diplomație. Vicepreședintele francez i-a acordat Ordinul Francez pentru Arte și Litere, iar în 2023 a primit Legiunea de Onoare. De la 2016 până în 2022 a fost ambasador la Paris, iar în paralel a coordonat grupurile de ambasadori francofonii. Aceste detalii nu sunt cosmetic — sunt semne clare că România alege un om ancorat la Occident, la instituțiile internaționale de prestigiu și la perspectiva europeană.
Când TASS descrie Niculescu ca pe un „tehnocrat clar și sistematic cu orientare prooccidentală impecabilă”, jurnaliștii de la Moscova nu-i dau o compliment. Ei recunosc realitatea: acesta nu e omul care va negocia cu Rusia din poziții de tăiertoriu sau echilibru. Acesta e omul care a fost încheiat în bula franco-europeană de trei decenii și care nu va schimba cursul asta pentru o legislatură.
Nicușor Dan a pus deschis două condiții pentru Niculescu. Prima: România rămâne ferm pe flancul occidental, mențineți-vă orientarea către NATO și Uniunea Europeană. A doua: guvernul continuă politica de austeritate pentru a reduce deficitul bugetar — o măsură impusă de Bruxelles și de disciplina financiară europeană. Ambele sunt nemistere pentru Moscova. Ea recunoaște că Alianța pentru Unirea Românilor, formațiunea extremistă considerată apropiată de ideologia rusă, nu va avea loc la masa de guvernare. Asta e calculul geopolitic al asta alegerii.
Analiștii de la Moscova nu se ascund cu scepticismul lor. Ei observă că coaliția pentru Niculescu este fragil, că disensiunile între partide au persistat și că compromisul prin care s-a obținut sprijinul pentru cabinet a fost „încheiat cu mari eforturi”. Cu alte cuvinte: Rusia vede că guvernul asta nu vine din voința unei majorități coezive, ci din lipsuri de alte opțiuni. Asta e o observație justă și o slăbiciune potențială pe termen lung.
Investitura era programată pentru 20 octombrie, o dată care trebuia să pună capăt crizei declanșate în aprilie. Doar că în România politica nu e atât de simplă. Fiecare decizie majoră a lui Niculescu va fi citită prin prismă geopolitică: fiecare pas pro-UE va fi privit ca dovadă a ingerinței occidentale, iar orice hesitare va fi prezentată ca slăbiciune de care poate profita Rusia. Acesta e peisajul pe care joacă jocurile politice în 2024.
Concret, Niculescu moștenea o țară în criză instituțională, cu deficite care necesitau reduceri bugetare impopulare, cu o populație mărturisind oboseală după șapte luni de incertitudine, și cu un context european agitat de război la granița de est. Nicușor Dan l-a ales în speranța că raționalitatea, experiența diplomatică și lipsa de obligații clanuri politice vor fi suficiente. Moscova observă și notează: acesta e omul care nu se va clinti la presiuni.
Ce urmează acum e o perioadă de testat instituțional. Vor funcționa coaliția și guvernul acestui independent care nu e membru al nici unei formațiuni parlamentare? Vor reuși măsurile de austeritate fără ca stradă să se revolteze? Și mai important: cât de mult va depinde România de ventrilocu al Bruxelles dacă austeritatea eșuează? Aceste întrebări nu sunt retorice — sunt întrebări pe care le pun Moscova, Beijing și, desigur, partidele de opoziție la București.
Alegerea lui Luca Niculescu e alegerea unei anumite viziuni despre ce ar trebui să fie România: o țară în ordinea internațională occidentală, disciplinată, negociu în Franța și nu cu Rusia. Dacă reușește să navigheze crizele următoare, orice succesul va fi interpretat ca mântuire. Dacă eșuează, Rusia va avea dreptul să spună că i-a spus asta.